Dilema românească-caracter, educație, demnitate sau idoli vopsiți, impostori, corupți?

Regina Ana, un model uman atipic pentru România de azi

Prin modul în care a ales să-și trăiască viața, prin voința și curajul de a lupta, prin civilitatea, moralitatea și demnitatea de care a dat dovadă și pe care le-a evidențiat discret în România, Regina Ana ar putea fi un model uman pentru români.

Dar, oare, mai sunt interesații românii de valori morale, de caractere puternice, de modele de urmat?

Sau ne sunt de ajuns exemplele actuale, idolii neaoși, locali, vopsiți, ajunși peste noapte să conducă România, penali și impostori cât cuprinde?

Într-o societate românească dominată mai mult de lucruri rele decât de lucruri bune, acaparată de corupție, de minciună, de furt, de impostură, de criminalitate economico-financiară, de premiere negre în domenii vitale, cum ar fi sănătatea, de exemplu, dominată de falși politicieni penali, infractori, de lupi îmbrăcați în blană de oaie, mai avem nevoie de modele umane? Mai au tinerii de astăzi nevoie de modele, de valori umane sau e suficient ce le oferă societatea sus amintită? Mai avem nevoie de caracter, educație, civilizație, demnitate, onoare, sacrificiu, muncă, umanitate, respect pentru a ajunge undeva?

Ori este suficient să urmăm sumedenia de exemple originale românești, de înavuțire și parvenire profund imorale, dar care sigur duc sus pe scara puterii în România?

Zilele acestea, moartea Reginei Ana, cea care va rămâne în istoria României doar soția ex-regelui Mihai I, care n-a fost cu adevărat regină nici un minut, a devenit un subiect controversat printre români. În special pentru amploarea dată evenimentului, mai ales că Guvernul a declarat ziua înmormântării, 13 august, zi de doliu național. Venită prima dată în România, fără regele Mihai I, țară pe care o cunoștea doar din povestirile soțului său, Ana a bătut timp de câțiva ani principalele orașe și localități rurale, încercând să cunoască tot mai mult românii și România.

Regina Ana spunea că a fost impresionată de spiritualitatea satului românesc care reflectă însăși identitatea poporului român. Afirma că, la sosirea pe aeroport, o impresiona și îi plăcea cel mai mult să vadă fluturând tricolorul românesc.

În toți acești ani, de la revenirea Casei Regale în țară, personalitatea, caracterul și viața Reginei Ana au fost cunoscute de foarte puțini români simpli, majoritatea neștiind mare lucru despre aceasta. Acum, pe bună dreptate istoricii contestă faptul că soția ex-regelui Mihai n-a fost niciodată regină. Din motive bine întemeiate și care au ținut exclusiv de meandrele istoriei, de contextele interne și mai ales internaționale. Atribuirea denumiri de Regina Ana a României ține mai mult de simbolul monarhiei și al regalității în țara noastră.

Acuzatorii, denigratorii de azi, sunt reprezentați prin ignoranță, neștiință, prostime. Sunt acuze exprimate atât de oameni fără prea mare știință de carte, pe de o parte, dar și de către unele persoane și personalități publice-politicieni, jurnaliști, foști membri marcanți ai Securității regimului trecut, intelectuali, sportivi și alții. Aceștia aduc tot felul de ”argumente” împotriva Reginei Ana, cum ar fi: că nu a făcut nimic pentru România, că nu vorbea românește, că nu avea sânge românesc, că nu era ortodoxă, că a venit să revendice pământuri și moșteniri la noi în țară...

Parcă am mai auzit și anii trecuți asemenea șabloane despre  Casa Regală. Cui folosesc aceste acuze, tâmpenii, rostite sau scrise cu emfază în mediul public românesc, făcute acum, la moartea soției Regelui Mihai, nu știu!

La polul opus, românii simpli au ocazia să afle informații, să cunoască post -mortem caracterul puternic, personalitatea, viața de luptă și sacrificii a Anei, soția ex-regelui Mihai I, în exilul acestuia impus de istorie. Și mai ales civilitatea și demnitatea acestei femei puternice, cu sânge albastru, care s-a luptat și sacrificat pentru soțul și supraviețuirea familiei sale. Care a învățat să cunoască și să iubească o țară mai mult din povestiri, înainte să pună piciorul pe pământ românesc.

Chiar dacă nu a fost o regină care să domnească vreun minut, Regina Ana va rămâne un simbol al monarhiei în România și poate deveni un model uman, un reper moral, un exemplu de sacrificiu și curaj pentru mulți români.

O femeie care a studiat și muncit ca simplă vânzătoare în SUA, țara tuturor posibilităților unde un rege poate fi un simplu cetățean și un om de rând poate fi un rege. A luptat pe fronturile african și european, a fost infirmier de front, apoi ofițer de legătură al Armatei Franceze Libere. Regele Mihai I a cunoscut-o inițial, din reportajele filmate despre războiul din Maroc (1943), în care a văzut-o, i-a decupat pozele și a așteptat să o cunoască în realitate. A întâlnit-o abia după război, când fusese alungat din România, se afla în exil.

O femeie care a fost excomunicată de papă, în 1948, ea fiind catolică, din cauza căsătoriei cu un ortodox. Nu a primit dispensă pentru căsătorie deoarece ex-regele Mihai I și soția sa Ana, nu au acceptat botezul copiilor lor în alt rit decât cel ortodox.

O femeie care a fost pilot, mecanic, vânzător, a avut diverse ocupații pentru supraviețuirea familiei în vremea exilului. A avut principii și pasiuni puternice de la care n-a făcut rabat, a făcut mult sport: automobilism, ciclism, înot, echitație. Îi plăcea vânătoarea.

Își ajuta soțul, ex-regele Mihai I al României, alungat de comuniști din țară, să mențină legătura cu poporul său umilit și batjocorit de regimul comunist, prin înregistrările discursurilor acestuia către țară, difuzate prin intermediul radioului Europa Liberă.

Puțini români știu că Regina Ana mânca o singură dată pe zi, iar pentru ea moda era rezumată la expresia ”Eu nu mă îmbrac, eu mă acoper.”

Decât să aruncăm cu pietre și să denigrăm din neștiință și prostie sau din alte motive idioate, mai bine citim, ne informăm și mai ales, aflăm adevărul despre viața omului care a ajuns să fie intitulată Regina Ana a României. Vom afla informații extrem de interesante și în special, vom avea ce învăța din viața aceste femei puternice și demne.