joi, 30 noiembrie 2017

Românii și cunoașterea adevărului istoric

Ileana, Principesă de România, în slujba poporului român până la moarte

Istoria poate fi nu doar cea mai frumoasă poveste, ci și un exemplu, un mod de a descoperi, de a învăța și de ce nu, de a urma marile modele umane ale românilor, dar și ale istoriei lumii. Într-o Românie, ajunsă la Centenar, în care istoria ultimelor decenii a fost trunchiată, falsificată grosolan, folosită nu doar pentru ascunderea adevărului, ci mai ales pentru manipularea maselor, cred că învățarea și aflarea adevărului istoric nu este doar o necesitate, ci o datorie de conștiință a tuturora dintre noi.

Cunoaștere care trebuie să-i cuprindă atât pe cei mai în vârstă, puținii care mai sunt în viață și pot fi iei înșiși frânturi de istorie pe cale să se piardă. Cunoaștere a adevărului istoric care trebuie să-i lumineze și pe cei ce au trăit dramele comunismului instaurat de tancurile sovietice, care au călcat-o și ascuns-o sub șenile timp de 45 de ani. Cunoaștere, dar și modele umane de urmat pentru toți tinerii care trebuie să urce pe o adevărată scară ierarhică a valorilor reale.

Ce ar fi fost și ce ar fi dacă românii care au votat, după 1989, cu eșaloanele comuniste transformate peste noapte în apărători ai democrației originale românești, românii care au strigat entuziast că Ilici Iliescu le-a dat pământ, ar fi avut mai multă educație, o cunoaștere mai mare a adevărului istoric ascuns și trunchiat zeci de ani ? Cum ar fi votat acești oameni îndoctrinați de propaganda mincinoasă bolșevică și comunist socialistă, care au trăit ani de zile sub un regim dictatorial, dacă știau istoria adevărată : cum și cine a creat România mare, cine au fost adevărații conducători ai acestei țări, cine i-a împroprietărit pe țărani, cine a pus bazele dezvoltării României moderne ?

Dacă adevărul istoric ar fi fost cunoscut de toți românii așa cum a fost el în realitate, dacă nu ar fi fost ascuns aproape în totalitate, dacă manualele de istorie nu ar fi fost doar mijloace de îndoctrinare și manipulare în masă, altfel ar fi arătat România de astăzi, care sărbătorește 100 de ani de existență. Poate n-am fi avut acum o Românie bulversată, cu scara valorilor inversată de niște politicieni corupți, penali, inculți, agramați, aleși de cetățenii care nu-și cunosc suficient istoria adevărată, care nu știu să se raporteze suficient la valorile și principiile democrației adevărate. Poate n-am fi avut o țară condusă de neocomuniști și urmașii urmașilor lor, transformați și autointitulați capitaliști.

Poate nu am fi ajuns în situația excepțională ca marii corupți, condamnații penali să facă legile în forul suprem, Parlamentul, și să conducă țara în secolul XXI. Aleși care ignoră istoria adevărată, dar folosesc Centenarul României Mari ca pe un prilej de a se împopoțona fără merite în scaunele puterii, de a se împăuna cu mari cuvinte patriotice sforăitoare, false în gurile lor mincinoase, de a evoca fapte istorice de care doar se folosesc pentru capitalul propriu de imagine și, nu în ultimul rând, au prilejul de a mai fura cât de mult pot din sumele bugetului de stat alocate cu generozitate acestui eveniment.

Pe lângă falsul patriotism de fațadă și de interes al trecătorilor politicieni ai zilei, al exponenților puterii corupte, încet, încet începe să-și facă loc, să iasă la iveală adevărul istoric despre România și cei care au iubit cu adevărat și au făcut ceva pentru poporul român. Încep să fie aduse la lumină personalitățile, oamenii, cei care oricând pot constitui modele umane de urmat pentru români, în special pentru tinerii care au atât de multă nevoie de a cunoaște și a urma valorile adevărate ale acestei țări.

Istoria adevărată, alternativă la falsa istorie nocivă, îndoctrinatoare, manipulatoare- trebuie cunoscută de toți românii, astfel încât viitorul să nu mai fie clădit pe minciună, ci pe adevăr. Cu toții, trebuie să ne cunoaștem istoria adevărată, bună sau rea, indiferent că ne place sau nu. Să renunțăm la patriotismul de fațadă, la minciuni, la manipulare. Să cunoaștem adevărul istoric și să învățăm să fim oameni.

Câți dintre români știu cine a fost Principesa Ileana și ce a făcut aceasta pentru poporul român ? Cred că destul de puțini. Tocmai de aceea, citirea unei mici pagini de istorie adevărată este binevenită. În primul rând, vom afla un adevăr istoric, iar în al doilea rând, putem descoperi o personalitate extraordinară, un model uman demn de respectat și de urmat de mulți dintre noi.

Recent, am asistat la premiera spectacolului " Ileana, Principesă de România", dramatizare după romanul autobiografic ,,Trăiesc din nou” de Edith Negulici Un spectacol de şi cu LIANA CETERCHI Video şi sunet: Luca Achim, Teodora Toader .

În apropierea Centenarului Marii Uniri, Asociaţia Femeilor din Teatru IF…/…DACĂ PENTRU FEMEI, în parteneriat cu UNITER, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Arhivele Naţionale ale Statului, Asociaţia România Culturală şi Mânastirea "Schimbarea la Faţă” din Ellwood City, Pennsylvania, USA, au creat un spectacol menit să omagieze memoria celei care a fost Principesa Ileana a României, Arhiducesa de Austria, un destin care s-a desfăşurat între palat şi mânăstire, pe fundalul celor două războaie mondiale, într-o perioadă de mari frământari din istoria Europei.

Spectacolul Ileana, Principesă de România aduce la lumină o parte esenţială din istoria Bucureştiului şi a României. Spectacolul despre viaţa principesei Ileana este o evocare plină de farmec şi dramatism a principalelor momente din viata autoarei şi a istoriei trăite.

,,Da, să trăiesc din nou, pentru că după ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca şi moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăşi nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nicio clipă de necesitatea fizică a prezenţei mele pentru cei şase copii ai mei…Dar in interior, „eul” care există independent de mama, soţia, prietena care eram – „eul” esenţial, pe care tot restul era construit – a suferit un şoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu.” (Principesa Ileana).

Privit prin prisma celor 100 de ani de la naşterea sa, destinul Principesei Ileana se distinge ca fiind emblematic pentru cursul istoriei contemporane. El stă sub zodia refugiului, începând cu frageda copilărie, ce i-a fost marcată de refugiului la Iaşi, în timpul Primului Război Mondial, apoi refugiată într-un exil impus de fratele ei Carol II, care nu i-a permis să se reîntoarcă în România, nici măcar pentru a-şi îngriji mama, nu ca fiică iubitoare, ci ca infirmieră de meserie. 

Urmează refugiul impus de nou instauratul regim prosovietic, şi deci anti-german, ceea ce o afectează fiind căsătorită cu Arhiducele Anton de Habsburg, considerat inamic.
Odată cu abdicarea Regelui Mihai, urmează refugiul impus tuturor membrilor Casei Regale, mai apoi, neacordarea azilului în Elveţia, Argentina, deloc prietenoasă sub Peron şi în final Statele Unite ale Americii, care o primesc. 


Iar la 52 de ani, autorefugiul său la mânăstire, pe calea deschisă ei de Domnul, cum singură mărturiseşte: ,,Aceasta este unica şi singura cale deschisă pentru mine…răspunsul la orice fel de îndoiala stă în chiar cuvintele Domnului Nostru Isus Christos:,,Ce-i aceasta pentru tine? Urmează-mă!” Aşa voi face! Aşa să mă ajute Dumnezeu! Facă-se voia Ta!”

Dar tot acest parcurs a fost unul exemplar, a fost traiectoria unei luptătoare, Principesa Ileana s-a luptat pentru alţii, a fost în slujba poporului ei, în slujba celor în nevoie…


A realizat spitale, cantine, scoli de infirmiere, tot felul de modalităţi de a strânge fonduri pentru răniţi, orfani, bolnavi, săraci, cei mai putin norocoşi decat ea, care era fiica unui Rege important, Ferdinand Integratorul şi a unei Regine de excepţie, Regina Maria a României. Viaţa Principesei Ileana, devenită Maica Alexandra, o impune ca model demn de urmat şi o legitimează în faţa posterităţii.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.