Puterea unei instituții democratice nu stă și nu trebuie
să stea într-un singur om! Șeful. Dacă instituția Avocatul Poporului era o instituție
puternică, funcțională își făcea treaba și cu Șeful plecat în vacanță. În America, am auzit. (Apropo, sunt curios, chiar i-au
dat americanii viză pentru SUA?!!! Nu știau că are mari datorii la stat și că în
calitate de înalt demnitar este dator să-i slujească pe cetățenii țării sale,
cum zice și numele instituției Avocatul Poporului? Sau o fi Avocatul
Diavolului?) O
instituție puternică îl ejecta demult pe mai marele Victor Ciorbea-magistrat,
sindicalist, om politic, primar general, prim ministru, numit mare șef într-o
importantă instituție democratică!
De mai mult timp încoace, de când rând pe rând,
instituții democratice și importante ale statului de drept au fost acaparate și
puse sub control politic discreționar, din partea partidelor politice la
putere, oricare ar fi fost acestea în ultimii 30 de ani, cetățenii nemulțumiți
i-au arătat cu degetul doar pe șefii acelor instituții. Nesesizând, neluând
în seamă sau neștiind că puterea, importanța și funcționarea instituțiilor
democratice nu stau într-un singur om, numit acolo pe alte criterii decât cele
ale meritelor profesionale, ale probității morale, ale capacităților
profesionale, ale punerii sale în slujba cetățenilor și a țării.
Din păcate, în România s-a creat tradiția numirii în
funcții importante, în instituții esențiale pentru bunul mers al democrației, a
unor persoane slugarnice, obediente, controlate total de cei care i-au numit! Imorale,
incompetente și incapabile să se ridice la nivelul cerințelor postului și
funcției pe care au fost urcate. Personaje ajunse persoane importante, cu
greutate, de la care oamenii cinstiți, poporul, patria au mari așteptări să
facă ceva pozitiv pentru societate și pentru țară. Așteptări zadarnice însă,
deoarece astfel de slugi politice, avide de putere și de bani, în afară de
loialitatea necondiționată față de stăpâni, dovedesc o incompetență, o
nesimțire și un dispreț crase, pentru că pot, față de responsabilitățile pe
care le au și față de cetățenii care-i plătesc.
Sunt luni bune, ani, în care oameni din
societate se plâng că aceste marionete, care chiar dacă sunt trecătoare pe
funcții, la putere sau în politică, prin lipsa lor de responsabilitate și
competență, sunt nu doar nocive, căpușe slugarnice, dar distrug și au
consecințe nefaste nu doar asupra instituțiilor democratice, ci asupra
societății românești în ansamblul ei. Fac rău! Consecințe care pot avea efecte
imediate sau pe termen lung și care cu greu mai pot fi remediate.
Nenorocirea este că aceste personaje slugarnice,
oamenii cu un caracter infect, nu sunt singurele de această teapă numite pe
funcții importante. Ele sunt susținute de armate întregi de inși/inse asemenea,
cu aceleași ”calități” și caractere infecte ca ale lor. Promovate în scaune pe
aceleași criterii tradiționale: obediență, loialitate necondiționată, pile și
relații, apartenența la un partid politic sau altul, oamenii lui cutare sau
cutare vătaf, incompetență și nesimțire. Această tradiție nu este invenția
vreunui politician actual, ci este o moștenire îmbogățită în timp cu experiențe
culturale din obiceiurile politice ale unor vremuri când în spațiul actual al
țării noastre erau exportate și implementate năravuri și ”valori” din cultura
otomană, din tradițiile balcanice, din ”civilizația” fanariotă sau din alte
zone de vecinătate cu care ne-am intersectat.
O instituție cu adevărat democratică, într-un stat de drept, cum se
pretinde a fi România actuală, nu poate sta într-un singur om-Șeful! Marele Șef!
Dacă restul angajaților din instituție sunt competenți, responsabili, au
caracter, își fac treaba cu onestitate, nu sunt obedienți, slugarnici și
manipulați de altcineva din afară, atunci instituția respectivă este cu adevărat
democratică și puternică, capabilă să își îndeplinească menirea chiar dacă
șeful este slugarnic și numit politic pe funcție.
Dar, la noi, în buna tradiție românească, lucrurile stau
invers-și majoritatea angajaților și șeful sunt de aceeași teapă. Slugărnicia este un
criteriu important de promovare, obținere și menținere de interese imorale și
ilicite. Mulți cetățeni se plâng de Ciorbea, de Toader, de Vasilica,
de alți actori și ”corifei” ai momentului, catastrofali pentru România! Dar
aceștia nu ar mai fi fost atât de nocivi în funcțiile pe care le au dacă nu ar
fi fost slujiți la rândul lor de cohorte de slugărei asemenea lor! La fel și mulți
aleși ai neamului, n-ar fi fost nimic fără votul românilor și armatele de
slugărei. Slugăreala politică este și o scară puternică de urcat în ierarhie,
pe cele mai înalte culmi ale puterii.
Dacă, însă, un
slugărel ar ajunge în fruntea unei instituții puternice, instituție cu oameni competenți,
neobedienți politic- atunci oricâtă susținere ar avea din afară acel șef, el ar
fi ejectat de instituția respectivă, care nu l-ar accepta sub nici o formă. Ar fi
aruncat ca o măsea stricată sau s-ar cere singur afară. Dar câte astfel de instituții democratice și
puternice avem noi în România, la ora actuală? Până
și Cotroceniul a ajuns un fel de notariat public! Cred că nu există instituție
care să nu fie, într-o proporție covârșitoare, căpușată de slugărei politici și
apolitici.
Una dintre soluțiile
determinante pentru decăpușarea instituțiilor, deparazitării lor de slugărei
este depolitizarea instituțiilor. Greu dacă nu chiar imposibil! Dar această
soluție va trebui avută în vedere și găsite căi și forme de depolitizare de
către chiar clasa politică. În special de către ”noua„ clasă politică, ce
încearcă să se afirme acum în țara noastră. Da, pare un paradox! Dar fără
această depolitizare, decăpușare, deparazitare masivă de slugăreii politicii
din instituțiile importante ale statului, nu o să se întâmple nimic pozitiv
pentru această țară și cetățenii ei cinstiți.
Iar societatea civilă
trebuie să contribuie, prin orice mijloace legale și morale, din plin, la
această curățare a instituțiilor democratice. Altfel, ne plângem în continuare
de alde Ciorbea, Tudorel, ionel, george, viorel... și alții viitori slugărei că
ne distrug viața și pun România pe persoană fizică.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și
jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON)
deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986
(EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și
gândiți!
Când
presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de
interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai
are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este
de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un
jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de
interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un
jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face
jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este
finanțat și susținut de nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu