Lumea se schimbă și noi odată cu ea!
Mândri că suntem români, ne fălim aiurea, atunci când e cazul,
dar și când nu e cazul, cu celebrele tradiții românești. În special de sărbători: Crăciun, Paște, Revelion, de sărbătorile tuturor
sfinților ortodocși care s-au înmulțit, în ultimii ani, ca ciupercile după
ploaie, de sărbătorile păgâne, de sărbătorile altor religii și culturi
neortodoxe! Chiar și atunci când nu avem nici o sărbătoare în calendar, noua
tradiție românească impune românilor să găsească orice motiv pentru a petrece-a
bea, a mânca, a se da în stambă, fără rost, epatant, deranjat, strident,
nesimțit, fără limite.
Totul în numele tradițiilor românești! Adevărate,
autentice, originale. Totul pe seama unor tradiții românești străvechi, unele
de când nu exista România, creștine, necreștine, păgâne, dar și tradiții mai
noi. Cu toatele invocate, motivate, urmate de mândria tradițională românească! Chiar
și mândria și prostia românească au început să devină tradiții naționale. Sunt
prezente peste tot, în toate straturile societății, părând să impună o nouă cultură
a tradițiilor!
O altă cultură a tradițiilor care nu perpetuează autenticul, ci false tradiții,
mereu în schimbare, distorsionând și chiar distrugând adevăratele tradiții,
care aveau la bază o anumită semnificație, simbolistică, mesaje importante. În
România actuală, noua cultură a tradițiilor este invocată și prezentată peste tot:
în politică, în economie, în afaceri, în societate și mai ales în mentalul
național!
Doar dacă ne amintim de referendumul pentru familia
tradițională românească, ortodoxă, dar care în noua cultură elimina din familie
persoanele singure, jumătățile de familie doar cu mamă sau tată, copil sau
bunic, bunică!!! În numele tradiției, oameni ticăloși cu pretenții de
politicieni autentici obișnuiesc să
facă orice pentru a-și atinge scopurile. În numele tradiției creștine, mulți
credincioși se înghesuie ca vitele și pupă toate moaștele prezentate drept
făcătoare de minuni! Conform noilor tradiții, unii slujitori ai Domnului uită
de oițele pe care trebuie să le păstorească, se fac frate cu dracul din
politică și umblă după arginți.
În economia capitalistă, de piață, invocarea tradiției
fabricate pentru atingerea target-urilor, duce la profituri imense de pe urma
consumatorilor care își dau la greu banii pe niște produse tradiționale false. Acum,
la sărbătorile de iarnă, ca și la celelalte sărbători ale românilor, tradiția
vinde orice: de la produse culinare, băuturi, alimente, produse nealimentare,
servicii tradiționale, artă, obiceiuri, etc.
Practic, suntem sufocați de atâtea tradiții
care ni se bagă pe gât, ni se vând ca originale! Totul pentru un profit rapid
și în continuă creștere, de neoprit. Suntem parte a unei culturi noi a
tradițiilor ce au venit ca un tsunami peste noi și din care nu mai știm să
ieșim, iar în această perioadă de timp, care ar trebui să fie a păcii, liniștii
sufletești, a bucuriei, a iubirii creștine, a omeniei-suntem prinși cu totul de
noul trend al tradițiilor naționale.
Până și extraordinarele colinde românești au intrat iremediabil
în noua epocă a tradițiilor, rămânând, din păcate, doar câteva insule izolate,
în tot mai puținele zone rurale, unde se mai păstrează cât de cât cultura
originală! În epoca modernă s-au schimbat atât colindele, colindătorii, cât și
mesajele, simbolistica, semnificația sărbătorilor. În marile orașe românești,
în București în special, tradiția colindelor de Crăciun, cu ocazia sărbătorilor
de iarnă a devenit mai mult un fel de
cerșetorie pe față, directă, nesimțită.
Individual sau în găști, că cete nu le mai
putem spune, colindătorii moderni, mai mult beți decât trezi, îmbrăcați
tradițional sumar, mizerabil, unii cu niște blănuri păduchioase de urși, dotați
cu oarece instrumente vechi de făcut zgomot-tobe, fluiere, bântuie străzile
Capitalei europene, urlând și făcând zgomot din toți rărunchii, așteptând să
fie plătiți de locuitorii blocurilor colindate. Unii colindători mai adaptați la
tehnologia modernă, s-au dotat cu stații, casetofoane, aparate din care răzbat
colindele strident, în timp ce ei mimează cântatul și colindatul. Șmecheria are
efect, sună bine, cântă frumos, se scot mai mulți bani.
Sunt tot felul de colindători, de la bătrâni la
tineri, de la pirande cu plozii în brațe, la boschetarii moderni care asaltează
aleile, scările blocurilor. Chiar și așa zișii studenți la teologie, cu care te
trezești în fața apartamentului, urlând ”Deschide ușa, creștine!” Anul trecut
am făcut prostia să ies în fața unor colindători de la Teologie să le dau
conform tradiției covrigi, nuci și mere, fără să mă gândesc că în noua cultură
a tradițiilor banul, ochiul dracului, este singura răsplată binevenită pentru
colinde. Mai aveau puțin și dădeau cu ele după mine!
A,a,a...era să uit! În timpul anului, mai colindă și mascații de la jandari, pe la ușile creștinilor!
Ca să nu mă lungesc prea tare, că amu se schimbă anul, am mai constatat că
la noi, în buna și noua tradiție românească, se împământenește un obicei
creștin de mare caracter, cu efecte de o extraordinară importanță pentru țara
noastră, pentru viitor. Pe lângă infractorii de drept comun,
apolitici-violatori, criminali, hoți, tâlhari-eliberați anticipat de mai bine
de 1 an din pușcării, care s-au reapucat de meserie, noua tradiție a început
marea eliberare din penitenciare a marilor corupți- politicieni, afaceriștii,
demnitari care au condus și au furat România și pe români, în ultimul timp!
Și cum un gest creștinesc, de eliberare
legislativ, trebuie însoțit de altul, noua cultură a tradițiilor naționale îi
scapă pe condamnați, dar îi lasă și cu banii furați și averile acumulate
ilegal. Să se bucure și ei de viață, că sunt și ei români creștini! Mai mult,
la orizont, se pregătește o nouă tradiție care prevede că dacă tot scapă hoții
și rămân și cu prada, aceștia trebuie să mai prăduiască ceva de la țară și popor,
prin recuperarea ”prejudiciilor” suferite prin condamnările ”nedrepte” de care
au avut parte! Și vinovații de aceste ”prejudicii” să fie condamnați și
pedepsiți pentru curajul de a încerca să se pună în calea hoției naționale!
Se schimbă lumea și noi odată cu ea!
Mânați, măi! Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!
----------------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și
jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON)
deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986
(EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și
gândiți!
Când
presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de
interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai
are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este
de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un
jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de
interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un
jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face
jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este
finanțat și susținut de nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu