Drujbele lui Dumnezeu

Cu cât mai mulți parlamentari au și calitatea de vânători, cu atât fondul cinegetic se distruge iremediabil

Are Adrian Păunescu o poezie în care două versuri zic cam așa:”De nu-i dăm pădurii fiarele înapoi, va veni pădurea într-o noapte peste noi!” În România de astăzi realitatea a ajuns de fapt să fie invers și nu este poezie deloc. E tragedie, cu consecințe dintre cele mai grave! Pădurile se distrug într-un ritm nemaivăzut, iar fiarele rămase fără casă vin peste noi, oamenii!

N-am văzut, n-am auzit pe nimeni să abordeze problema principală din cauza căreia urșii au luat-o razna în România, nu de acum, ci de ani buni, coborând în orașe și comportându-se anormal, agresiv chiar! Nici pe indignați, nici pe autorități, nici pe politicienii responsabili de faptul că nu doresc sau nu pot să rezolve problema urșilor din România. Nu că nu ar cunoaște-o, o cunosc foarte bine, dar din diverse motive nu fac nimic pentru rezolvarea ei. Iar această problemă a urșilor este creată de altele mai mari. Este un lanț al fărădelegilor discutat și răsdiscutat, dar care este scăpat voit sau nu, de sub control.

Ne știe Europa și întreaga lume ca pe niște cai breji și ne cer să rezolvăm marile probleme. Care sunt acestea, simplu: an de an sute de mii de hectare de pădure sunt distruse ilegal sub ochii orbi ai autorităților sau prin complicitatea lor, în disprețul legii și al tuturor legilor naturii. Odată dispărute pădurile, dispar și habitatele naturale ale animalelor sălbatice, care rămase fără casă și masă firesc, pornesc razna, își schimbă comportamentul, devin agresive și ajung disperate de foame în orașele din apropiere și în localitățile limitrofe fostelor păduri. Astfel au apărut problemele urșilor și a altor animale sălbatice.

Nu trece o zi de la Dumnezeu fără să avem vreo știre negativă despre urșii din țara noastră. Că se plimbă prin orașele și localitățile de munte, că scormonesc după mâncare prin tomberoane, că dau iama în gospodăriile și animalele oamenilor, astea au devenit deja banalități, dacă nu chiar atracții turistice periculoase pentru cei care vor să-i vadă, să se fotografieze cu ei ori să-i hrănească. În ultimul timp, însă, aflăm despre tragedii cu urși loviți de mașini pe șosele și lăsați să agonizeze sub privirile celor din preajmă, care doar stau, filmează și fotografiază în loc să facă ceva pentru a veni în ajutorul lor!

Românii sunt campioni mondiali la indignare, pun poze și filmulețe pe net, comentează verzi și uscate, au propuneri, acuză, arată cu degetul, cer demiteri, sancțiuni de la autorități, dar nu fac nimic! La noi au lăsat un urs să agonizeze ore în șir pe șosea fără să intervină nimeni, în timp ce în Australia de exemplu, oamenii și-au pus viețile în pericol să salveze ursuleții koala de incendiile care îi omorau cu sutele. Chestie de mentalitate și atitudine. La noi au așteptat să vină vânătorii, medicii veterinari, prefectul, ministrul, să fie angrenați zeci de oameni și să treacă zeci de ore ca să curme agonia unui urs care murea pe șosea! Culmea, a doua zi alt urs a fost lovit de mașină pe șosea. Același tam tam, aceeași indignare, aceleași comentarii televizate cu aceeași ”specialiști” care se pricep la tot și la toate!

Dar de 30 de ani de când a început și s-a amplificat fenomenul tăierii pădurilor statul, autoritățile, legislativul, cetățenii nu au reușit să facă nimic pentru stoparea fenomenului. Ba, dimpotrivă acesta se amplifică și dau naștere la alte probleme, cum ar fi agresiunile asupra pădurarilor și a personalului silvic. Referitor la aceste agresiuni, l-am auzit recent pe președintele României, Klaus Iohannis, că a discutat de două ori problema în CSAT și a cerut să se ia măsuri! Atât! Că nu s-au luat măsuri și de ce, că în zona Romsilva este un lanț endemic de corupție care generează probleme, că însăși Romsilva este de zeci de ani vaca de muls a politicienilor nimic! Președintele a cerut măsuri și în rest a rămas ca... în gară!

Dacă tăierea pădurilor ar fi măcar diminuată semnificativ, că stopată nu poate fi peste noapte, atunci și problema urșilor și a altor animale sălbatice ar fi rezolvate. De asemenea, alte efecte negative pe care distrugerea pădurilor le generează ar fi preîntâmpinate: alunecări de teren, inundații și alte consecințe asupra mediului și oamenilor.

O altă problemă gravă care se leagă de primele este și gestionarea judicioasă a florei și faunei. Practic, fondul cinegetic național a rămas doar pe hârtie, în timp ce animalele sălbatice au cam dispărut din peisaj. Paradoxal, asociații de vânătoare cu numele, pe hârtie, există cu sutele și sunt entități juridice de sine stătătoare. Înainte, până prin anii 90, acestea erau de stat coordonate sub pălăria AGVPS. Până atunci, fondul cinegetic avea un gestionar abilitat, specializat care se ocupa de vânat, chiar dacă și atunci existau braconieri, dar fenomenul era ținut sub control. Treptat însă fondurile de vânătoare au încăput pe mâinile unor indivizi care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu protejarea vânatului și vânătoarea sportivă.

Peste noapte, foști braconieri, afaceriști, politicieni ori alte categorii de cetățeni cu bani au ajuns proprietari de fonduri cinegetice pe care în loc să le gestioneze cum trebuie le-au distrus și le-au jefuit fără milă. Vânătorile au ajuns și ele un fel de ciolhanuri pantragruelice, prilejuri de ucis fără noimă animalele sălbatice, unde se întâlneau și se întâlnesc și își dau mâna tot felul de persoane. Recent, l-am auzit pe actualul ministru al mediului că 75% dintre parlamentari sunt vânători! Mulți dintre ei sunt și deținători de asociații de vânătoare! Au în panoplii adevărate arsenale de arme, scumpe, de colecții că, de, vânătoare nu-i pentru oricine, este ”sport” de lux. Tocmai cei care fac și desfac legile și care, dacă ar fi vânători adevărați ar ști care sunt problemele din domeniu și ce măsuri să adopte să le rezolve. Teoretic! Dar se întâmplă așa? Evident nu!

Paradoxal, cu cât mai mulți parlamentari au și calitatea de vânători, cu atât fondul cinegetic se distruge iremediabil. Dacă înainte de 1990, România deținea un fond cinegetic valoros și se putea mândri cu trofee de vânătoare mondiale, la urs, la râs, la capră neagră, la mistreț, acum rămâne și fără păduri și fără animale sălbatice! Iar românii vor putea să admire astfel de trofee, cele mai multe obținute de marele cârmaci și prim vânător Ceaușescu, doar la expoziții sau la muzeu.

-----------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.