Presa moare dar nu se predă

Cu marii maeștri în frunte vom avea victorii multe!

În România există mii de jurnaliști, în presa scrisă, tot mai puțini odată cu dispariția ziarelor pe print, în audio vizual, unde este înghesuială mare, și în mediul on line. De ce (o întrebare obligatorie pentru jurnaliști) dintre miile de jurnaliști doar câțiva s-au gândit să-i scrie președintelui Iohannis, să nu promulge legea? De ce această inițiativă, a cui, de a-i pune în fruntea listei pe Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu, un jurnalist cum singur se descrie ” din valul vechi dinainte de 1989”, zis și Coroiu? De ce au semnat Scrisoarea tocmai unii dintre cei foarte cunoscuți, influenți și nu tocmai săraci jurnaliști și nu au semnat-o miile de angajați în presă, anonimi, cu venituri umilitoare, care muncesc ca sclavii pe plantație și încearcă să-și facă treaba cât mai bine și mai onest în condiții potrivnice?

Evident, Legea scutiri de impozit a jurnaliștilor nu este binevenită, se poate interpreta în fel și chip, după cum se și face. Dar nici Legea, nici Scrisoarea nu rezolvă problemele grave ale presei românești, iar libertatea și independența sunt principale, precum și veniturile umilitoare pe care muncesc majoritatea jurnaliștilor. Presa actuală românească este o oglindă a societății românești, cu bune și rele! Ca și clasa politică!

12 februarie 2020. Bombă de presă!!! Parlamentul a adoptat o lege prin care jurnaliștii vor fi scutiți de la plata impozitelor! Nu am văzut legea, nu știu dacă chiar ziariștii (care-de stat, cei care lucrează în privat, reporterii, redactorii, editorii, tehnicii, independenții?) sau patronii, societățile instituțiile de presă nu vor mai plăti impozite?

 Dar vai, ce reacții a stârnit chiar  printre presarii, în frunte cu marii maeștri ai presei, ”crucișătorul” Cristian Tudor Popescu și pensionarul Ion Cristoiu, ambii nelipsiți de pe ecranele televiziunilor naționale! Revoltă, oribilitate, mârșăvie, legarea presei cu botniță, umilință...Cum se poate așa ceva, cine mai are curaj să scrie adevărul despre prețioasa noastră clasă politică? Cu alte cuvinte, cu această lege presa liberă și independentă din România este băgată în sac, iar sacul este cusut la gură de către clasa politică actuală!

Mârșăvia a determinat ca inițial, 13 jurnaliști cu vederi și puncte de vedere diferite, de la stat și privat, atât din garda veche cât și din generația tânără, cărora ulterior li s-au alăturat și alții, cum ar fi Stelian Tănase, să scrie o scrisoare președintelui României, Klaus Iohannis, cerându-i să nu cumva să promulge legea! De ce? Presa nu are nevoie de pomeni! Nu poate fi legată la gură, nu-i poate fi pusă botniță, nu poate fi specială! Presa are alte probleme mai grele! Acelea trebuie rezolvate. Imediat au apărut și aplaudaci printre comentatori, iată domne, niște jurnaliști demni, cinstiți, onești, bravo, bravo, bravo!

Maestrul Cristoiu a sugerat ca semnatarii depeșei să ceară o întâlnire cu președintele: ” Am propus să-i cerem o întîlnire lui Klaus Iohannis nu din credința că va rezolva ceva pe post de Tătuc al Națiunii, ci din convingerea că o astfel de întîlnire ar fi un excelent prilej ca țara să afle marile probleme cu care se confruntă presa. Printre acestea, pe primul loc, eu aș așeza nu sărăcia unor ziariști, ci sărăcia întregii prese. Aș pune la concurență cu această problemă și pe cea a transparenței necesare a instituțiilor publice, începînd cu Președinția. Autoritățile sînt dispuse să ofere informații doar dintre cele care le convin. Cînd vine vorba să afli ceva stînjenitor pentru autorități, acestea devin brusc secretomane. Să reamintesc faptul că nici acum nu știm detaliile contractului dintre Președinte și editura Curtea Veche pentru publicarea cărților lui Klaus Iohannis!” În ediția on-line a Evenimentului zilei, din 13 februarie, cel mai vechi jurnalist în activitate, ”din valul foarte bătrân, dinainte de 1989”, mai vechi decât CTP, post decembrist, Cristoiu explică cum a fost sunat de Cătălin Tolontan și de ce a semnat Scrisoarea.

O parte a opiniei publice nu știe că în lumea presei există foarte mulți jurnaliști care trag să supraviețuiască, în special la patron și nu au salariile, veniturile, privilegiile și relațiile vedetelor! Realitatea este crudă, majoritatea celor care lucrează în presă nu apar zilnic la televizor, nu sunt marii formatori de opinie, ei sunt în umbra așa ziselor vedete media și fac munca cea mai grea pe salarii umilitoare. În fiecare redacție, există unii care ies în față, așa zis vedetele, și talpa angajaților care muncesc până cad și sunt tratați precum sclavii pe plantație. Dacă ies din rând, din politica impusă de patronat, de șefi, sunt dați afară ca măselele stricate. Vedetele rămân, dar nu le interesează soarta colegilor, uneori chiar le fac vânt dacă le strică ploile. Cine îi apără pe acești jurnaliști? Nimeni! Dar, după cum se vede, moraliștii, deontologii cu venituri frumoase se grăbesc să iasă în față, să ceară președintelui să nu promulge legea! Cum zice Cristoiu că nu este o problemă sărăcirea jurnaliștilor, ci sărăcirea presei în general! Ipocrizia salvează România!

În baza dreptului la liberă exprimare, întreb și eu așa, să văd dacă-mi răspunde cineva:-Oare câți dintre acei jurnaliști de frunte, cu ștate vechi în presă, au slujit la politicieni, la miliardarii de carton, la mogulii de presă, au colaborat cu vechile instituții din regimul comunist, au făcut bani și averi, iar acum sunt mari lupi moraliști, deontologi, apărători ai libertății și independenței presei? Și nu cred că face vreunul jocuri politice!

-------------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.