Cetățenii simpli, batjocoriți permanent de
autorități, sunt buni doar de plată
Este clar că, de mulți ani
încoace, Poliția Rutieră mimează doar măsurile de prevenție, punând accent pe
sancțiuni, în special pe amenzi. Celebrul plan nemuritor de amenzi ar trebui
transformat într-o strategie de prevenție rutieră. Înainte de declanșarea
pandemiei noului coronavirus, cele mai multe decese la noi în țară erau
înregistrate pe șosele. Nu erau zi și noapte de la Dumnezeu să nu se
înregistreze victime ale accidentelor rutiere. În timpul stării de urgență,
datorită limitării circulației mașinilor, au scăzut semnificativ și numărul
deceselor de pe șosele. La fel și numărul amenzilor rutiere.
Este greu de înțeles de ce Poliția Rutieră nu pune
mai mult accentul pe prevenția accidentelor rutiere, pentru salvarea vieților
omenești în detrimentul amenzilor!!! În curând, se va reveni la circulația
sufocantă și haosul de pe șosele. Deja se observă o intensificare a traficului
rutier. Ca să mă refer doar la cheiul Dâmboviței, ieșirea, intrarea în
București spre centura Glinei, știm că acolo este un nod rutier foarte
aglomerat, unde s-au întâmplat dea lungul timpului, numeroase accidente
tragice. Și organele știu cel mai bine acest lucru. Dacă ar face prevenție și nu
plan la amenzi, în loc să țină, în weekend, trei-patru echipaje de poliție de o
parte și de alta a Dâmboviței, la vânătoare cu radarul, să consume resurse
materiale și umane inutil, le-ar trimite să coordoneze circulația în zonele cu
risc ridicat de accidente. Dar interesează pe cineva prevenția în această țară,
nu doar a accidentelor rutiere, ci a tuturor nenorocirilor? Prea puțin sau
deloc!
Recunosc și regret că trăim într-o
societate unde în mai toate domeniile de activitate, corupția, prostia,
incompetența, nepotismul, reaua voință, dorința de îmbogățirea rapidă, ilegală,
politicianismul ne guvernează viețile cetățenilor și țara! Trăim în România
unde legile sunt făcute și aplicate după mentalitatea supremă ”Așa
vreau eu!” Dacă
acceptăm acest lucru ne merităm soarta!
2 mai 2020, între orele 9.00-10.00. Circulam
pe cheiul Dâmboviței cu mașina, dinspre București spre centura Capitalei.
Mergeam cu fiica mea să aprovizionăm un bătrân de 94 de ani din provincie.
Șoseaua liberă, nu mi-am dat seama că am depășit viteza legală de 70 km/h.
Știam din experiență că pe ambele cheiuri ale Dâmboviței, atât pe sensul de
intrare, cât și pe cel de ieșire din București, în zona Târgului Vitan, în
fiecare weekend, sunt radare, ascunse după vreo curbă. Radarul pistolul rutier
este însoțit mereu de câteva echipaje de poliție rutieră, alcătuite din
trei/patru mașini, cu polițiștii aferenți, trimiși la vânătoare. Toți sunt lupi
tineri!
De menționat că, așa cum ar fi legal, pentru
prevenție, la intrarea-ieșirea de pe splai, ca pe orice segment de șosea din
țară unde stau acestea, ar fi trebuit să existe indicatoare cu informarea
”Atenție, radar!” Dar, cum să pună Poliția astfel de indicatoare, cum își mai
face nemuritorul plan de amenzi? Mai ales acum, în timp de pandemie, când
autostrada spre mare care era principala rută unde planul la amenzi se și
depășea, începând cu 1 mai și până toamna, când se încheia sezonul estival,
este moartă din lipsa turiștilor.
Așa că, Stan Pățitul, fără abateri, amenzi
și sancțiuni la rutieră este tras pe dreapta de un polițist tânăr, slăbuț,
echipat regulamentar, plus, mască și mănuși anticovid. Opresc frumos, privind
pistolul radar buclucaș, mânuit cu măiestrie de un alt agent, alături de cele
câteva echipaje de rutieră, parcate în afara carosabilului ca să nu fie văzute
de la distanță, în timp ce domnii agenți nu mai pridideau să tragă pe dreapta
autoturism după autoturism. Pun declarațiile pe propria răspundere împreună cu
actele de identitate pe geam, agentul se uită ca mâța în calendar și îmi cere
să cobor geamul.
”-Dați-mi actele!” ”-Nu vi le dau în mână! Pentru protecție! Le
puteți vedea și așa. Colegii de-ai dumneavoastră care m-au mai verificat în
trafic, nu mi-au cerut actele în mână, Le-au văzut pe geam, le-au și
fotografiat pentru conformitate.” ”-Care colegi?” ”-Colegi polițiști
de-ai dumneavoastră.” Vădit nemulțumit, agentul bombăne: ”-Mă duc să iau agenda și pixul.” Revine cu încetinitorul, după câteva minute și îmi
cere să pun cartea de identitate pe colțul din stânga al bordului. Apoi, minute
bune se chinuie să citească datele mele de identitate și scrie de parcă atunci
încerca să facă prima dată în viața lui bastonașe! Când termină, în sfârșit, de
scris, îmi aruncă în sictir un ”-Așteptați!” și dispare să scrie procesul verbal, bănuiesc. Aștept
îndelung, zeci de minute, timp în care mai multe mașini sunt oprite de alți
colegi ai polițistului meu, sancționați pentru depășirea vitezei legale și
lăsați să plece în drumul lor. Doar eu sunt ținut în loc și nu știu de ce? Mă
uit în stânga, în dreapta, fără să mă dau jos din mașină, după agentul meu,
melc, dar nu-l văd nicăieri. Ce face, unde este, cât îi ia să scrie trei
cuvinte, că doar am depășit viteza cu 21 de km/h peste limita admisă de lege,
nu am omorât pe nimeni, Doamne ferește?
”-De ce a durat atât de mult timp, cât v-a
luat să scrieți câteva rânduri?”, l-am întrebat după ce a revenit, în sfârșit.
Ag. de poliție rutieră:”-Ce faceți, mă trageți la
răspundere?” ”-Nu, dar este firesc ca
cetățenii care vă plătesc salariile să intre în dialog, să ceară lămuriri
autorităților.” ”-Nu îmi plătiți dumneavoastră
salariul! Eu mă sacrific...” ”-Spuneți-mi
vă rog, Poliția Română nu mai face și prevenție, stă doar la amenzi?” ”-Face prevenție!” ”-Cum?
Văd că stați la pândă cu radarul! Ce prevenție este aceasta? Aveți plan la
amenzi?” ”-Da! Vreți să vă citesc procesul verbal?” ”-Da!”
Îmi citește în câteva secunde că am depășit viteza regulamentară cu 21 km/h,
aveam 91 în loc de 70, peste limita admisă, cuantumul amenzii și punctele de penalizare,
alea, alea. Îi ia doar câteva secunde să citească, de ce i-o fi luat zeci de
minute să scrie același lucru?!!! Finalul lecturii este apoteotic, mă dă pe
spate: ”-Recunoașteți și regretați
fapta?” Sunt
uluit de regret, parcă ne-am întors în
timp, în regimuri cu anchete de tristă amintire!!! Nu am mai fost niciodată
sancționat de poliție pentru nici un fel de faptă, iar sloganul final al
procesului verbal să fie acesta de sorginte comunistă ”Recunoașteți și regretați fapta?!!!!” ”-Recunosc, am greșit, ce să mai fac acum?”
”-Dar regretați ?”, insistă agentul de poliție crud,
care cred că s-a născut după 1990 încoace, clar că nu a trăit în comunism să
fie infectat de fostul regim. A fost, însă, infectat de moștenirea dusă cu
mândrie mai departe de instituțiile noastre de ordine publică și siguranță.
Grea moștenire și mentalitate. Indestructibile!
”-Spuneți-mi vă rog, dacă nu am avut nici
o abatere până acum, se poate da și avertisment nu doar amendă?” ”-Da!” ”-Și atunci
de ce mi-ați dat amendă și nu avertisment, că eu nu am avut abateri, sunt la
prima abatere?” ”-Așa vreau eu!” Sunt uluit de răspunsul agentului de
poliție, dar insist: ”-Spuneți-mi ce va făcut să îmi aplicați măsura mai dură
și nu avertismentul? Ce argumente aveți pentru această măsură discreționară din
moment ce legea vă dă alternative? Nu contează lipsa antecedentelor sau a
abaterilor dinainte ale șoferilor?” ”-Ce faceți, iar
mă trageți la răspundere? Așa vreau eu, să vă dau amendă! Aveți mențiuni la
procesul verbal?” ”-Da. Scrieți că în loc să facă prevenție, Poliția
Rutieră stă cu radarul, la pândă, să facă planul la amenzi!” ”-Am scris. Mai aveți mențiuni?” ”-Da. Mai scrieți că nu este normal ca un cetățean să
fie ținta unei atitudini discreționare a unui polițist, care aplică legea după
bunul plac -Așa vreau eu! Și că trebuie tratat cu respect! Chiar dacă a greșit,
polițistul trebuie să-i se argumenteze după lege, de ce este sancționat sau
doar avertizat!” ”-Nu pot să scriu așa ceva.” ”-De ce?” ”-Nu mai
am spațiu pe foaie!”.....!!!!!....
Ma lăsat paf și de data aceasta! Am
impresia că l-am întâlnit pe Garcea, pe Dorel, pe Robi din filme, trei într-un
singur polițist. Până și agentul Robi Doroftei le explica celor sancționați că
sunt amendați deoarece ”Așa scrie la lege!”, nu ajunsese la performanța
să amendeze pe cineva sub pretextul lui ”Așa vreau
eu!” Auzi, polițistul Brigăzii
Rutiere București nu mai avea spațiu pe foaie pentru mențiuni care-l puneau
într-o lumină neplăcută, ci doar pentru semnătura mea de luare la cunoștință!!!
Între timp, colegii polițistului, toți lupi tineri, văzând că ceva nu merge, s-au
apropiat, iar unul dintre ei, mascat, mai înalt, m-a întrebat ce problemă am.
Și înainte să apuc să-i expun situațiunea, pe un ton ridicat, obraznic îmi
spune și el că nu mai e loc pe foaie pentru observații și dacă am nemulțumiri
să fac contestație în instanță! Deștept, băiat! Parcă știa dinainte ce vreau să
obiectez. Ăsta da fler de polițist tânăr! L-am rugat să nu ridice tonul și să
dialogăm civilizat. Mi-a replicat că nu are tonul ridicat și a plecat împreună
cu ceilalți polițiști, lăsându-și colegul ”-Așa
vreau eu!” să se descurce
singur.
”-Semnați procesul verbal sau
nu-l semnați?” ”-Dacă nu
menționați observațiile pe care le am, nu-l semnez!” ”-Așteptați aici!”, mi-a ordonat sictiritul
polițist și a plecat. Dus a fost! De ce să mai aștept, nu știu! Nu mi-a spus!
Și am așteptat, așteptat, așteptat!!! Degeaba! Clar că agentul a vrut să se
dovedească batjocoritor și m-a lăsat cu ochii în soare, ca prostul. Pănă la
urmă, a venit colegul lui, cel cu pistolul radar, cu care am dialogat câteva
secunde, civilizat, părea mai deschis, mai destupat la minte și l-am întrebat
de ce trebuie să mai aștept degeaba. ”-V-a pus să așteptați?!!! Păi, nu mai
așteptați! Mergeți!”
Pentru unii/unele băieți și fete ajunși știu ei cum în
unele instituții importante, poate chiar avansați pe funcții bune, dar care fac
exces de zel, incompetență și prostie în aplicarea legilor lui ”-Așa vreau eu!”, există o mare șansă de care ar
trebui să profite din plin acum, tinerețea. Pot să-și schimbe oricând meseria,
să meargă în alte domenii de activitate, să facă ceea ce pot mai bine, pe
măsura facultăților lor, vocației, minții lor. Nu-i o rușine să muncești
cinstit, după cum se vede sunt cereri gârlă pe piața muncii, la cârcă, în
agricultură, chiar și la sparanghel. Dar, totuși nu oricine ar putea să
muncească și la cules de sparanghel, în Germania, unde sigur agentul de poliție
”Așa vreau eu!” nu are nici o șansă, că nu are viteză de lucru. La cât ma pus să
aștept și cât de încet s-a mișcat, cred că ar fi mai bun la vânătoare de melci.
Nu? Păi, de ce să fie plătit de statul român cu o groază de bani, uniformă,
hrană, dacă nu este în stare să îndeplinească nici măcar planul la amenzi?
Fac o precizare, nici un moment nu am negat că am
depășit viteza legală, nu am cerut clemență, chiar mi-am recunoscut greșeala.
Dar, firesc, ca un șofer care nu aveam antecedente, amenzi, sancțiuni, am
solicitat firesc lămuriri de la agentul de poliție, să știu cum mi-a aplicat
legea într-o astfel de situație, ca să nu mai greșesc altă dată. Și am aflat,
legea mi-a fost aplicată după bunul plac ”-Așa vreau
eu!” Argumente, dispoziție de dialog, nema!!! Ceea ce m-a
surprins din partea unui agent de poliție tânăr! Într-un fel, dar după cum se
fac angajările în Poliție, după lipsa de profesionalism, integritate și
încălcări ale legii în această instituție, nu m-a surprins. La ce să te aștepți
din partea unor instituții menite să aplice legile, să apere ordinea și
liniștea publică, să asigure siguranța cetățenilor, să combată
infracționalitatea, criminalitatea când în rândurile ei, chiar la vârf, unii
dintre șefi se comportă ca infractorii? Ce să învețe acești tineri de la ei?
Pe
ce criterii se fac angajările la Poliția Rutieră, cât se ține cont de prevederile
legale, cât de mentalitatea ”-Așa vreau eu!” și cât de pile, cunoștințe și relații? E celebru cazul
polițistului de la Rutieră, pedofil, angajat la apelul bocancilor.
----------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București
RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.
Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!
Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.
Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.
Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.
Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.
Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu