Care este numărul copiilor
români analfabeți anul acesta
Din nenorocire, după 30 de ani de așa zisă democrație,
într-o epocă în care tehnologia se dezvoltă într-un ritm nemaivăzut, în care
orice țară din lume are nevoie ca de apă de creiere educate, de inteligență la
nivel tot mai înalt, România își bate joc continuu de viitorul ei. Iar consecințele
acestei bătăi de joc prin ignorarea domeniului educație națională se văd deja
și se vor face puternic resimțite și în următorii zeci de ani. Dacă nu s-ar fi
pierdut generații întregi de copii, oare cât ar fi contat aceștia pentru
viitorul țării? Ce vor ajunge copiii
pierduți până acum și de aici înainte?
Când va veni momentul ca odată pentru
totdeauna, educația națională să fie prioritate absolută în realitate, nu doar
la nivel de populism?
Viitorul apropiat nu pare să ofere o
astfel de perspectivă!
Ne aflăm în perioada în care sute de mii de tineri
susțin examene școlare esențiale pentru viitorul lor. Peste 170 000 de elevi
absolvenți de clasa a VIII-a susțin probele la Evaluarea Națională, teste
extrem de importante pentru admiterea la liceu și în școlile de arte și
meserii. În curând, urmează și examenul de maturitate, Bacalaureatul, pentru
absolvenții de liceu, într-un număr apropiat de al celor de la Evaluare, dar
mai mare prin înscrierea celor care au picat Bacul anii trecuți. Toate organizate
în condiții speciale, date de pandemia COVID 19. După un an școlar 2019-2020
atipic, în care mai mult s-a stat acasă și nu s-a învățat, în care s-a
încercat, în premieră, educația la distanță, on line.
Un mod de educație digitală care, evident, ne-a prins
nepregătiți din toate punctele de vedere, dar care ar putea fi un atu pentru
viitor dacă i se va acorda atenția necesară și va avea parte de o strategie
inteligentă de dezvoltare și implementare. Că vrem sau nu vrem, că suntem
pregătiți sau nu, digitalizarea educației este ireversibilă, iar factorii
responsabili implicați în acest proces trebuie să facă lucrurile cât de bine și
de rapid pot în acest sens.
Până atunci însă, realitatea ne arată că și anul
acesta școlar a continuat scăderea calității învățământului românesc și mai
grav, creșterea evidentă a analfabetismului. Fie el analfabetism funcțional,
fie analfabetism total. Iar despre acest capitol nu există statistici exacte,
cifrele analfabetismului fiind într-o dinamică permanentă. În țara noastră,
procesul analfabetismului a început după căderea comunismului, acum 30 și ceva
de ani, când tot mai mulți copiii, din diverse motive, au început să renunțe în
număr tot mai mare la școală. Iar reacția autorităților abilitate să stopeze
acest fenomen, în ciuda declarațiilor, demagogiei și populismului decidenților
politici, a fost fără efect. Dimpotrivă, an de an, numărul tinerilor care au
abandonat școala sau nu au fost niciodată la școală a crescut ireversibil.
Din nenorocire, anul școlar care tocmai s-a încheiat
este probabil cel mai catastrofal din ultimii 30 de ani, la toate nivelurile de
educație: primar, liceal, universitar! Pe lângă analfabeții fără număr, elevii
înscriși în sistem au avut cel mai mult de pierdut. Odată cu ei pierd
societatea și viitorul întregii țări! Iar tot mai puținii tineri care au
învățat ceva și în care singurii care au investit au fost părinții o să ia, ca
și până acum, drumul străinătății, cum au făcut-o și mulți alții dinaintea lor.
Din lipsă de perspective!
Nu trebuie să fii specialist în domeniu, pentru a
constata că pe străzi, în locuri publice, în familii, atât în mediul urban, cât
mai ales în mediul rural numărul tinerilor neșcoliți este tot mai mare. Ies
mereu în evidență. Nu doar prin neștiința lor de carte, ci și prin faptele
antisociale pe care le săvârșesc. Vedem cu toții ce devin copiii fără știința
elementară de carte, fără să știe să scrie și să citească. Ireversibil, ajung
în mocirla societății. Unii fac cele mai umile și degradante munci fizice,
alții golănesc pe străzi, cerșesc, fură, tâlhăresc, dau în cap semenilor, devin
alcoolici, drogați. Sunt un permanent pericol pentru societate, dar și pentru
familiile proprii, cei care mai au familii. Sigur, mulți dintre ei nu au ajuns
sau vor ajunge în astfel de situații dacă ar fi beneficiat de educație. Dacă ar
fi avut un pic de școală, dacă ar fi fost ajutați de sistem și de familii, de
societatea civilă, de noi toți.
În ciuda permanentelor referințe ale diverselor
guvernări post decembriste la domeniul educației naționale, în realitate
niciodată nu s-a dat prioritatea și atenția necesare acestui domeniu special.
Și acum este la fel. Sistemul produce tot mai mulți analfabeți! Nu este
prioritar decât pe hârtie și la nivel politicianist, populist, electoral, Iar
de domeniu nu sunt puși să se ocupe profesioniștii cu viziune în domeniu,
oameni capabili să dezvolte un sistem de educație performant, adaptat
condițiilor și cerințelor actuale. Din păcate, acum la butoane sunt tot foarte
mulți politruci, incompetenți, slugarnici, profitori, corupți.
Iar pe acești oportuniști nu-i interesează ce se
întâmplă cu educația națională. Prioritățile lor sunt profitul individual și de
gașcă! Nu-i interesează numărul tot mai mare de analfabeți, de copii ajunși pe
străzi, deveniți infractori, pierduți ireversibil pentru societate. Nu-i
interesează că elevii actuali fac tot mai puțină școală cu adevărat și devin
tot mai mulți analfabeți funcționali.
Și ne mai plângem de exodul creierelor! Și nu doar de
plecarea celor pregătiți și educați, ci și a celorlalți, fără carte prea multă.
----------------------------------------------------------------------------------------
Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu