Profitul afacerilor nemuritoare din școli

Taxa pe afacerile școlare

S-a gândit cineva din sistemul de educație națională cât profit ar avea școlile dacă micile afaceri ilegale derulate în unitățile de învățământ românești ar vărsa un mic procent, să zicem între 5 și 10%, din profitul făcut, în beneficiul elevilor? 

Credeți că-i mult, că-i puțin din profitul vânzării a zeci de mii, chiar sute de mii, poate milioane de manuale, culegeri, caiete speciale și alte asemenea tipărituri?

Neobligatorii pentru elevi, dar comercializate sub masca recomandărilor.

S-a gândit cineva, părinți, profesori, autorități cât ar câștiga școlile dacă așa zișii cameramani, fotografi, artiști ar lăsa 10% din profitul făcut în incinta unităților de învățământ?  

Bani care să-i lase la bugetul școlii nu în buzunarele directorilor și profesorilor care le facilitează mica afacere școlară.

Astfel de ”artiști”, care produc albume foto, casete video sau fac pe DJ pentru divertismentul elevilor și satisfacția unor cadre didactice, au cale liberă, potecă bătătorită în școli. Mai ales la școlile din marile orașe unde părinții au altă stare și dare de mână. În București, de exemplu, un singur fotograf cu pile și monopol pe o școală poate scoate și la 100 de milioane de lei vechi, dacă nu chiar mai mult, cu albumele în câteva zile. Dacă strânge în portofoliu câteva școli, câteva grădinițe, profitul crește semnificativ. Obținut facil și neimpozabil. Evident, că din câștigul substanțial lasă procentul obligatoriu la directorul, profesorul ajutător, după caz.

Un 10% din 100 de milioane, dacă ar fi donat în beneficiul școlii, eu cred că tot ar însemna ceva, fie și bani de cretă, poate chiar mai mult. Ar degreva din sarcinile părinților de  a contribui ilegal la fondul școlii și al clasei. Dacă la procentul fotografului s-ar adăuga și procentele celorlalți afaceriști care scot profituri babane în școli, suma s-ar rotunji și ar însemna ceva pentru bugetul unității de învățământ respective. Măcar pentru acoperirea, fie și parțial, a costurilor consumabilelor. Sau pentru flori. Ori perdele. Chiar pentru înlocuirea clanței unei uși.

Micile afaceri și marile învârteli din școlile românești înfloresc mai ales primăvara, odată cu apropierea sfârșitului de an școlar. Dar și în restul anului de învățământ. Chiar dacă în aparență, pare să se fi redus fenomenul afacerilor  în unitățile de învățământ, acestea nu au dispărut mai deloc. Sunt ca râia, sunt ciclice, la fel ca și problemele educației românești. La fel ca și banii, acestea par să nu aibă culoare politică. Nu contează că s-au schimbat sau nu directorii școlari, continuă să se facă profit ilegal consistent de pe urma elevilor.

Oare, a calculat cineva bugetul anual cheltuit la școala ”gratuită” de stat de către părinți? Suferă acest buget personal comparat cu suma alocată de statul român pentru educația anuală a unui elev?

E adevărat, de-a lungul anilor am mai scris despre business-urile din școli. Am mai scris și despre faptul că, în multe unități școlare, s-a renunțat la programele de alimentație pentru elevi, gen ”Cornul și laptele” și ”Mărul”, prin intermediul cărora se dirijau sume importante în punguțele unor băieți deștepți. S-a renunțat pentru că nu se mai putea fura cât își doreau băieții. 

Tot de fațadă, s-a acționat pentru mascarea strângerii fondurilor clasei, școlii, devenite programe tradiționale de șpăguit dascălii. Chiar dacă această activitate este declarată ilegală, ea se desfășoară fără probleme sub grija părintească a multor părinți care vânează notele umflate, nemeritate pentru copiii lor. Sau pur și simplu dau bani ca să poată asigura condiții decente de învățat pentru copii lor.

La fel de vopsită este și vânzarea de manuale, culegeri și alte complementare care ajuta bugetul personal al profesorilor și bagă la greu bani în pușculița unor edituri descurcărețe. Acum, comerțul respectiv se face oarecum palmat, sub recomandările de cumpărare făcute elevilor de către diverși profesori. Cele mai multe recomandări vin de la profii de Mate și Română, materii primordiale  ale învățământului românesc, dar nu se lasă mai prejos nici profii cu materii mai puțin căutate, cum ar fi Religia de exemplu. Atârnă greu la nota umflată niște sfinți desenați, în plus, cumpărați din arginții copiilor. De, așa-i învățătura creștină în acest secol al supertehnologiei.

Marele ”beneficiu” al școlarilor care au urmat obligatoriu recomandările profesorilor, pe lângă îndoielnica notă umflată, de care nu sunt siguri niciodată, rămâne căratul în cârcă, precum măgarul samarul, dus-întors, a supraîncărcatului ghiozdan cu manuale și culegerile cumpărate. Cu riscul să-și rupă coloana vertebrală din cauza greutății  ghiozdanului peste limita admisă. Dar pe cine interesează acest lucru atâta timp cât recomandările aduc profit consistent în buzunarele editurilor școlare.

Eu nu aș interzice aceste mici afaceri în unitățile de învățământ, ci i-aș obliga pe băieții deștepți să verse un procent din profit în bugetul școlii, nu în buzunarele directorilor și profesorilor șpăgari. Aș înființa un fel de taxă pe profit în școli. Afaceriștii n-ar avea de pierdut, ar da aceeași bani, doar că ar direcționa o parte din bani în folosul elevilor, cum ar fi normal. 

Cine vrea însă normalitate în sistemul de învățământ românesc, când toate lucrurile sunt împinse și merg anapoda?

Cine ar vrea ca un procent din profitul afaceriștilor făcut în incinta școlilor să fie donat și folosit exclusiv de școli? Cu atât mai puțin directorii, mai vechi sau mai noi, politici sau apolitici, vor să-și lase câștigul extra-salarial în beneficiul școlii și al elevilor de pe urma cărora se produce acest profit an de an.

Ar fi o soluție de completare, fără costuri suplimentare, a școlilor din surse extrabugetare, școli și așa subfinanțate cronic. 

Dar, cine-și permite să deranjeze mersul profitabil al nemuritoarelor afaceri din școli?

P.S.

Aaa, era să uit, tocmai m-am întors de la o ședință cu părinții.

Cangrena presei românești

Importanța libertății presei în România

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Pe 3 mai a fost Ziua Mondială a Libertății Presei. 

În țara noastră, libertatea presei a fost menționată sporadic, în media, de către câțiva jurnaliști, fiind ignorată fățiș de autorități, putere, politicieni-instituții și oameni care profită și se folosesc cel mai mult de presă.

 

Mai mult, la Parlament, unii demnitari au avut preocupări importante-legiferarea corupției și eliberarea corupților din închisori. 

Activitate reliefată și dezbătută aprig în presă. Aceeași presă care a developat adoptarea celebrei OUG 13, din ianuarie și a scos la lumina opiniei publice ”noaptea ca hoții”.

Din păcate, presa actuală românească are mari probleme.

Jurnalismul liber în România este constrâns și limitat în special, de lipsa resurselor materiale și financiare pentru a se dezvolta. Mai mult, presa liberă nealiniată, echidistantă  nu este încurajată în nici un fel, nici de autoritățile statului, nici de potențiali investitori. Pe acest fond, multe canale media echilibrate au fost nevoite, forțate să se închidă, multe ziare au renunțat la print și chiar au dispărut de pe piață. Mulți jurnaliști onești, corecți, profesioniști nu doar că au fost nevoiți să renunțe la profesie, ba, chiar au rămas fără slujbe, pe drumuri.

Unii ziariști curajoși sunt supuși intimidărilor și amenințărilor. Alții așa zis jurnaliști au abandonat corabia în derivă a presei, au trecut în tabăra opusă, a politicienilor, a serviciilor, au devenit consultanți, oameni de afaceri, demnitari înalți! S-au pervertit. Câțiva au ajuns după gratii, iar unii în prezent, dau cu subsemnatul la DNA ori au procese în justiție, fiind acuzați de corupție.

De câțiva ani, în România s-au înmulțit cu dedicație, s-au dezvoltat ca râia, canale media substituite interesului mafiot, corupt, politicianist susținute și finanțate de așa zis moguli, mari penali și corupți cu gulere albe.

Presa românească este cangrenată de tonomate, manipulatori de profesie, ofițeri acoperiți sau descoperiți, falși jurnaliști, părerologi, așa ziși formatori de opinie și tot felul de alte vedete, care otrăvesc permanent mediul și societatea românească. Din cauza acestei cangrene, credibilitatea și mai ales onestitatea jurnalistică sunt grav afectate. Opinia publică are mari semne de îndoială privind presa românească. Societatea românească în ansamblu, este afectată grav de această toxicitate a presei.

La ora actuală, România are nevoie mai mult ca oricând de dezvoltarea, sprijinirea și încurajarea unei prese în slujba adevărului și a oamenilor cinstiți.

 Dat fiind starea actuală a presei românești și influența majoră a acesteia asupra societății este firesc să ne punem întrebări și să ne gândim: 

-Este necesară susținerea presei independente și libere, în România? Avem nevoie de jurnaliști onești în slujba adevărului și cetățenilor sau de tonomate manipulatoare?

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

În comparație cu autoritățile române, Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a transmis un mesaj important cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei, 3 mai

Democrația autentică nu poate exista fără libertatea presei. Ca fost jurnalist, știu că este esențială capacitatea de a lucra independent. Fără această libertate nu poate exista control politic, transparență, luptă împotriva corupției, bună guvernare sau libertate de decizie. Din acest motiv, Uniunea Europeană este cel mai puternic protector al acestui drept fundamental în întreaga lume. ”Din păcate, organizația „Reporteri fără Frontiere” avertizează că libertatea presei este mai amenințată ca oricând! Potrivit mai multor rapoarte, jurnaliștii sunt intimidați - nu doar în regimurile autoritare - ci și în țări considerate democratice. Chiar în vecinătatea noastră, Turcia a devenit „cea mai mare închisoare pentru jurnalişti din lume”. Potrivit Centrului pentru Libertate din Stockholm, aproape 200 de jurnaliști au fost arestați și 150 instituții media au fost închise în urma loviturii de stat de anul trecut. Mulți jurnaliști sunt în închisoare și oprimați în China, Rusia, Belarus şi țări din America Latină, Africa sau Asia. Parlamentul European îi va apăra mereu pe cei care fac cunoscute nedreptățile, condamnând orice fel de încercare de a cenzura jurnaliștii! Prin urmare, solicit din nou eliberarea imediată nu numai a jurnalistului turco-german Deniz Yücsel, ci și a celor care au fost deținuți în mod nedrept în întreaga lume pentru că își făceau meseria. Când vorbim despre libertatea presei, trebuie să ne uităm și la internet. Este o sursă de cunoaștere în aceeaşi măsură în care este şi un motiv de preocupare. Aproape jumătate dintre europeni se informează din social media. Acest lucru a făcut ca difuzarea de știri false să fie mult prea ușoară. Preocupările sunt în creștere față de dezinformare și discursul instigator la ură, folosite pentru promovarea radicalizării și a fundamentalismului, în special în rândul tinerilor. Împreună cu jurnaliștii atașați principiilor etice, trebuie să promovăm o mai mare responsabilizare a platformelor online. Astăzi trebuie să ne amintim și să aducem un omagiu tuturor jurnaliștilor care au murit sau au fost închiși pentru angajamentul lor de a oferi cetățenilor adevărul. Libertatea lor este esenţială pentru a face lumea un loc mai bun. Astăzi vreau să știți că nu sunteți singuri în această luptă. Parlamentul European va fi întotdeauna de partea voastră. ”

Țară bogată aleși calici

Să ne cunoaștem parlamentarii-Cine sunt săracii și bogații Legislativului

Cine vrea să știe care-i cel mai sărac parlamentar român și cel mai bogat ? Cine nu are nici măcar o casă după zeci de ani de muncă cinstită ? Cine sunt cei mai bogați aleși pesediști, care se bat cu pumnul în piept că mor de grija oamenilor ? Cine sunt cei mai bogați și săraci politicieni din Parlament ? Cine are averi imense în țară și străinătate ? 

Ce ales n-are nici o avere și zici că moare de foame ? Cine, ce daruri și cadouri a primit, inclusiv daruri de nuntă ? Cine sunt parlamentarii mari iubitori de artă, cu valoroase colecții personale ? Care are cele mai multe terenuri, case, mașini, bijuterii și bani ? 

Cine a dăruit masa partidului cu cei mai mulți bani ?

Este vorba de dragii noștrii aleși parlamentari. Reprezentații primei puteri a statului. Cei care fac legile. Pesediști, aldiști, peneliști, udemeriști, useriști, minoritari. Ei, pe care-i vedem la televizor, care spun că muncesc pe brânci, fac sacrificii, suferă, fac totul pentru poporul român.

Cine vrea să știe despre averile politicienilor de vârf, puternicii zilei în România : notorii Dragnea, Tăriceanu, Băsescu și ai lor, pe de o parte. Și despre avuțiilor noilor aleși în Legislativ, politicienilor anonimi până mai ieri? Cât de bogați ori săraci sunt parlamentarii Guvernului Socialist Grindeanu?

Vă las să aflați singuri. 

Vă spun doar că unul dintre cei mai săraci parlamentari este mezina Camerei Deputaților. Fără nici o avere, doar cu datorii !!! Conform declarației de avere de pe site-ul instituției. Paradoxal, printre aleșii săraci ai poporului român se numără și cel mai vârstnic parlamentar. După o viață de muncă și performanțe profesionale, membru al Academiei Române, senatorul veteran n-a avut case, terenuri, mașini, valută, tablouri, bijuterii, conturi în bănci să numere în declarația de avere !!!

Tot surprinzător, pentru naivi, aflăm că parlamentarii care se plângeau că nu le ajung banii au averi considerabile, conform propriei declarații de avere.

Cred că ar fi extrem de interesant dacă alegătorii români, în special cei cu o condiție materială modestă-pensionarii, săracii, cetățeni fără slujbă sau fără căpătâi, disperații, asistații social, salariații cu venituri minime pe economie, persoanele cu dizabilități sau pseudo handicapații, tăietorii de frunză la câini cu drept de vot, tinerii fără perspective și orice alți cetățeni din România, bogați sau cu stare, educați sau mai puțin școliți, ar citi, ar afla, ar ști ce averi au aleșii lor. Cei care le-au  cerut votul și l-au primit, promițându-le raiul pe pământ, câte-n lună și stele !

Ce ar spune alegătorii români dacă ar ști că aleșii lor sunt putred de bogați sau dimpotrivă, lipiți pământului de săraci. 

Cum ar alege la urne cetățenii dacă ar ști dinainte că cel care  le cere votul are case și terenuri fără număr, sume importante în bănci, averi peste hotare, colecții personale de artă și bijuterii de sute de mii de euro?

 

Cum ar vota dacă ar ști  despre candidat că are ”averea” unui boschetar sau a unui om care a muncit toată viața pe brânci și s-a ales cu nimic : nema casă, terenuri, mașini, valori, conturi în bancă-doar un amărât de salariu pârlit? 

Cum ar vota cetățenii știind dinainte că alesul nu are nici un fel de avere, nici măcar salariu, ci doar datorii ? 

Cum ar vota oamenii dacă ar ști cu câți bani au contribuit candidații la partid în campania electorală ?

Nu știu alții ce cred, dar mie mi se par extrem de ofertante astfel de informații, că tot este un cuvânt la modă, repetat obsesiv de ”vedete”.

Din ciclul Știați că și Să ne cunoaștem aleșii. 

Cine n-a știut chestiuni de acest fel despre aleșii lor înainte de alegeri, pot găsi toate informațiile declarate pe propria răspundere, pe site-urile Camerei Deputaților și Senatului. Declarațiile de avere ale unora dintre aleși aduc informații senzaționale pentru un om normal, cinstit, după părerea mea.

Este o lectură fascinantă. Gratis. 

Poate stârni reacții emoționale, trăiri diverse, stări de revoltă sau, cine știe, admirație. Întrebări, semne mari de îndoială și credibilitate la adresa aleșilor țării. Păi, cine se așteaptă să avem parlamentari fără nimic avere ? Că d`ăia cu stare, aleși avuți am mai aflat. Dar chiar și așa, citind declarațiile de avere ale unora rămâi perplex. 

Te întrebi stupefiat, cum mama dracului au strâns unii bogății impresionante în comparație cu alții care ar putea munci cinstit și 1000 de ani și tot n-ar trece clasa calicilor ?!!! Și îți poate chiar veni în cap un proiect de lege, depus recent în Parlament, de fostul președinte al Republicii, prin care se propune albirea și absolvirea de vină a corupților !!!

Lecturând declarațiile de avere ale parlamentarilor avem surprize de proporții și aici nu mă refer la clasa bogată, cu o groază de terenuri, case, mașini, conturi în bancă, proprietăți în străinătate, colecții valoroase de artă sau bijuterii extrem de prețioase. Sunt unii care și-au declarat averile pe numele rudelor, soților sau soțiilor, chiar copiilor. Alții au declarat la venituri și alocațiile copiilor sau bursele de merit ale odraslelor. Cadourile, darurile de nuntă.

Senzaționalul vine de la parlamentarii săraci lipiți pământului ! Calicii Parlamentului, după declarația de avere !!! Sper că nu se vor ofusca aleșii fără averi, că le-am zis calici (CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac.-conform DEX-ului). Cum, nu știați că avem aleși săraci care, dacă te uiți în declarația de avere, n-au nimic : nici case, nici terenuri, nici mașini, nici conturi în bancă, nimic, nimic, nimic !!! Dacă te gândești că pe lângă acest mare nimic la avere, unii au datorii, nu-ți vine să crezi în ruptul capului !!!

 Cum să n-aibă un parlamentar, un ales român după ce bea apă ?!!! Parcă îți vine să plângi și să faci chetă pe stradă, să-i dai alesului bani de un covrig, că pe burta goală ies legile proaste.

Ce vrei, domnule, țară bogată, mulți bogați, dar chiar și săraci aleși în Parlament ! Mai e de mirare când unii parlamentarii  de frunte, se plâng că-i strâng pantofii de aleși, că nu le ajung banii de poșete, că n-au costume, că mor de foame doar cu indemnizația de ales al poporului, de 1000 euro pe lună ? Că nu pot face legi drepte, bune și nu ne pot reprezenta în lume cu pardon, pantalonii rupți în fund, că nu sunt răsplătiți pentru munca, eforturile și sacrificiile făcute pentru bietul popor  care i-a votat ?

Oare, cum ar vota poporul dacă ar ști toți dinainte cât de bogați sau de săraci sunt viitorii membrii ai Parlamentului, cei care fac legile românilor și României ?

Sufocați de Senzațional

Cum au făcut morții vii Paștele-Extraordinar, fenomenal, paranormal, nemaivăzut!!!

Importanța senzațională a breking news-urilor

Suntem asaltați de breking news-urilor post pascale, în săptămâna luminată. Sub mantaua de vreme rea, hibernală peste florarul lui aprilie, ni se oferă din belșug știri, comentarii, opinii, analize, previziuni și imagini cu: Ghiță, politicieni care povestesc cum și-au petrecut Paștele sau cum vor să-i grațieze pe criminali și corupți, primari generali pe val, cum este Gabriela Firea, șefa absolută a Capitalei, în luptă cu iarna de primăvară care-i pune bucureștenii în cap, parlamentari care fac pe dracu-n patru să-și impună proiectele de lege, fie că sunt fiscale, pe Justiție ori cu impact social, cum ar fi legea unitară a salarizării. 

Curg ecranele sufocate de breking news-urile de toate culorile, care mai de care mai senzaționale.

În timp ce caut un subiect de interes pe care să-l abordez, îmi bubuie în urechi și mi se perindă pe retină permanentele, obsedantele, repetabilele, sâcâitoarele, enervantele, mincinoasele, manipulatoarele breking news-uri ale televiziunilor. Avem de toate: de la subiectele politice, economice, sociale, militare, legislative, guvernamentale, cele legate de justiție, religioase, de politică externă, până la cele de shopping, cancanuri, bârfe, fufe și făcături tipic românești.

Faptul că un cetățean din Timișoara, care a avut curajul să facă publice nesimțirea și sfidarea unor polițiști față de cetățenii care-i plătesc, a fost amendat aberant de către Poliție, nu constituie o știre de breking și nu face prea mult rating. Astfel de chestii sunt obișnuite, normale într-o societate anormală!!! Banală. N-are senzațional.

Din toate aceste breking news-uri, din ultima vreme, îmi revine obsedant în minte  un subiect fake, în care un parlamentar din coaliția la putere, se vaită că nu poate trăi cu indemnizația de 1000 euro pe lună, parlamentar care continuă tradiția altor trecători plângăcioși, aleși ”muritori” de foame, cărora nu le ajungeau banii de genți și costume.

 

Acestei știri false îi opun una adevărată, care se întîmplă ciclic pentru năpăstuiții soartei, care n-au nici măcar 10 milioane cu atât mai puțin 1000 de euro salariu sau pensie. 

Este vorba despre românii care s-au împrumutat pe la casele de ajutor reciproc sume de 1-2 milioane de lei vechi, pentru a avea cu ce să-și cumpere minimul de alimente și a avea ce pune pe masa de Paște. Aceștia sunt ”morții” vii, care se chinue să supraviețuiască, unii reușesc chiar, cu un venit muuult sub cei 1000 de euro, indemnizația dintre viață și moarte a parlamentarului român.

Se caută soluții de către marii bărbați și marile femei de partid și de stat ale României. Dar mai ales se caută bani. Mulți, mulți, mulți bani pentru a acoperi măcar un pic din promisiunile bombastice, fără număr ale puterii actuale. Disperarea-i mare, mai mare decât Casa Poporului, mamut construit de Ceaușescu cu multe sacrificii ale românilor, de unde se cârmește căruța cu șine a României. Se caută soluții febrile în laboratoare: naționalizări de pensii, noi taxe și impozite, amânări, idei, intoxicări, manipulări și multe, multe, multe abureli ale poporului.

Toate acestea sunt aruncate pe piață prin intermediul breking news-urilor și specialiștilor în domeniul news fake-urilor. Acestea au devenit extrem de importante, vitale în atingerea scopurilor, a țintelor vizate. Breking news-urile artificiale sunt arme esențiale în războaiele zilei, fie ele politice, economice, militare și mai ales în bătăliile pentru putere și control.

Dacă ne uităm la tv, trăim în breking news-uri permanente. Fără număr, fără număr, fără număr... După cum  cred eu, jurnalist de modă veche, un breking news trebuie să se refere la o știre, un eveniment  de mare interes public, la zi, o știre fierbinte care să prezinte un fapt, o acțiune, o întâmplare cu impact semnificativ în viața noastră, în societate, în țară, în lume. 

Sigur, ”jurnaliștii” de modă nouă, tonomatele, acoperiții, descoperiții înțeleg altfel lucrurile, din moment ce fac breking news-uri din orice, chiar și din chestii fantomatice, inventate, fabricate. Subiecte care aduc pe piață informațiile, știrile, articolele false. Așa numitele fake news, aduse în discuție în ultima vreme și acuzate de manipulare și intoxicare chiar și la curtea celor mai puternice state ale lumii.

Specialiștii români în astfel de chestii menite să servească anumite interese, prin intoxicarea opiniei publice, mascați sub nume de jurnaliști, editori, analiști, oameni  cu apartenețe politice, de afaceri, funcționari înalți ai statului, organe legislative, executive, sindicate, părerologi de tot felul sunt prezenți non stop pe sticla televizoarelor. Fac și desfac ițe, pun lucrurile și țara la cale, judecă și dau verdicte proprii în cadrul acestor breking news-uri false. 

Putem fi campioni ai făcăturilor de presă, de televiziune în general, știind că imaginea, apariția și datul din gură pe sticlă au un impact foarte mare, decisiv de cele mai multe ori, pentru atragerea privitorilor, telespectatorilor, naivilor și nătângilor, care stau cu gura căscată pe senzaționalul de laborator. Cu toate că mulți dintre ei habar nu au ce e acela un breking news, sunt acaparați de importanța extraordinară a subiectelor prezentate. 

Astfel, devin telespectatori fideli unui anumit post tv, simpatizanți și susținători aprigi ai unui anumit partid politic, al unei justiții sociale și dreptăți false fabricate și prezentate de ”specialiști”. Unii privitori mai tineri devin fani înfocați ai vreunei ”vedete”, ”star”, ”artiste”, fufe, panarame prezentate cu mare pompă la televizor, la emisiunile de îndobitocit și sunt luate drept exemple, modele de urmat de către prostime. Talentele la români abundă permanent, se nasc peste noapte și se bazează pe prostirea și prostimea multora pentru a face rating cu orice preț, fără scrupule, implicit mulți, mulți bani.

Suntem permanent bombardați de ”Senzaționalul” breking news-urilor și nici măcar nu avem sirene să ne alarmeze în privința informațiilor false, profund manipulatoare.