Finala de la Wimbledon, speranțe și tristeți pentru România

Citiți și gândiți! Băieți, am scris despre Halep!

Simona Halep a scris istorie pentru România! Ce copii, ce tineri români vor mai scrie istorie pentru țara lor?

Ei pot fi modele umane pentru toții copiii lumii, nu doar pentru cei români. De aceea, performerii români în condițiile extreme în care se practică sportul în general în România, merită tot respectul oamenilor. Din cauza lipsei de interes și incompetenței autorităților locale și centrale pentru crearea condițiilor, încurajarea și dezvoltarea sportului, sportivii români care fac performanțe notabile sunt din ce în ce mai rari. Și, de cele mai multe ori, ajung în vârful piramidei fără a fi ajutați mai deloc de către statul român. Dar, la polul opus, atunci când un sportiv realizează prin eforturi proprii performanțe extraordinare, se ivesc imediat politicieni care încearcă să profite de succesul la care nu au contribuit cu nimic. Este și cazul actualului premier, Vasilica Viorica Dăncilă, dar și a altor oameni politici vremelnici, insignifianți, irelevanți în timp, care încearcă să profite de munca altor români!

Sâmbătă,13 iulie 2019, am ținut morțiș să văd finala teniswoman-ei Simona Halep, de la Wimbledon, programată la orele 16.00, orele României. Fără să fiu vreun practicant al tenisului în general, sunt un fan al marii campioane Simona Halep, în particular,dar și al sportivilor care fac performanță, de multe ori în ciuda condițiilor improprii și pe burta goală, cu eforturi și muncă uriașe. Sportivii din țara noastră care încă mai fac performanțe incredibile, la ora actuală, dezinteresați de măriri și câștiguri deșarte, duc numele României, cu mândrie, în lume.

Finala Simonei de la Wimbledon m-a prins într-un sătuc rătăcit din Bărăganul ialomițean. Îi urmărisem toate meciurile până în finală și chiar am spus, optimist, că o va scoate la pensie pe Serena Williams! Printre munci asidue, pământene, am reușit să fug în fața televizorului la ora meciului. Ghinion, însă, canalul de cablu nu-mi oferea postul Eurosport pe care se transmitea partida. Astfel, singura soluție a fost să fug peste drum, la nea Spirea, Dumnezeu să-l ierte, în curtea căruia doi tineri au riscat și au deschis un magazin mixt, de vreo doi ani, care are un succes nesperat pentru comunitatea locală.

Pe vremea ”epocii de aur”, nea Spirea, un om mic de statură, un pic rotofei și șchiopătat la un picior, era celebru în comună, fiind singurul croitor din zonă. Croitor atât de dame cât și de bărbați, făcea haine pentru toată lumea, copii, bătrâni, era asaltat zi lumină de săteni. Cu greu făcea față și putea onora comenzile țăranilor/țărăncilor, durând uneori 2/3 săptămâni până termina o pereche de pantaloni. După comandă, veneau la probă, se retușa, iar veneau la probă și când era gata produsul final, atunci se livra comanda. Banii se duceau la cooperativa meșteșugărească din sistemul comunist. Fiind vecin peste drum și prieten cu odraslele croitorului și oarecum neamuri mai pe departe, eram fascinat când îl vedeam cu dă la pedale și învârte roata mașinii de cusut cu piciorul sănătos! Și de dexteritatea cu care manevra stofa sub acul de cusut și scotea textila gata de purtat!

Ei bine, în noua epocă a democrației originale, nea Spirea croitorul s-a stins firesc și a plecat în rândul celor drepți, soția, bătrână și șchioapă și ea a fost luată la București de fată. Cei doi copii s-au răspândit ca potârnichile, în căutarea norocului, în lume! Casa de pământ, cu prispă, curtea și grădina nu prea mari, dar la șosea, vad bun, au fost cumpărate de doi tineri „antreprenori”, care încă nu au dărâmat-o. A,a,a era să uit, la nea Spirea, cum se obișnuia la țară pe vremuri, era și un puț celebru pentru apa bună și proaspătă, care a stins setea decenii la rând, atât la oameni cât și la dobitoace! Spre cinstea lui, Sorin, noul proprietar, a reabilitat fântâna și a redat-o oamenilor din zonă! Animalele, vaci, cai au cam dispărut din peisaj! Acum, se adapă doar oamenii. Cei care nu își sting setea la crâșmă evident. Vremurile s-au schimbat!

Ei bine, aici, la Magazinul Mixt de la nea Spirea croitorul, nou vad comercial important pentru sătenii din mai multe sate, acum se întâlnesc reprezentanți din cam toate generațiile în viață: trecute-oameni pe cale de dispariție, bătrâni ca moș Ion Lupu, veteranul de 93 de ani, generații produse ale comunismului, decreței, generații de sacrificiu, generații pierdute, oameni fără căpătâi, tineri, care mai sunt ori au venit din alte părți, noii navetiști la București, dar și copii, începând de la tineri de liceu, facultate ori copii de vârsta școlii primare, unii trimiși de părinți după bere sau țigări! Printre ei și destui analfabeți, rezultat al societății românești din ultimele decenii.

Când am ajuns la magazin să văd meciul, era deja 2-0 pentru Simona Halep, în primul set cu Williams. Singurii clienți la orele 16, 00, sâmbătă, erau 5-6 adolescenți, care ardeau gazul la o masă, fără băuturi, fără extravaganțe. Grăbit să văd meciul, nici nu i-am observat bine. M-am proțăpit în fața plasmei imense, care însă, nu oferea o imagine prea bună, dar era pe Eurosport și transmitea meciul de la Londra. În acel moment, un singur tânăr dintre cei prezenți se arăta interesat de meci. Prestația Simonei i-a atras însă și pe ceilalți tineri, care și-au tras scaunele aproape de televizor, glumind între ei și comentând, luându-se peste picior, o caracteristică a oamenilor din zonă. Bășcălioși!

”-I-a zi, bă, cum se zice Wimbledon?!” -Hă, hă...! ”Umble...!” hă, hă! Băieții, cu vârste între 20/20 plus, aproape toți stăteau în spatele meu. Eu fiind cel mai chior și bătrân, m-am dus și cel mai aproape de receptorul de televiziune. Unii dintre ei dădeau dovadă că sunt la curent cu evoluția sportivei noastre, cunoșteau antrenorii, amănunte, chestii care nu le poate ști decât cineva care se uită la meciuri, la știri ori citește. M-au surprins plăcut aceste constatări! Băieții erau îmbrăcați decent, curați, se comportau bine, nu înjurau, nu scuipau, dădeau dovadă de bun simț. Erau și fit, cum s-ar zice pe la oraș! Mai aveau ei scăpări inerente vârstei, dar fără să jignească, să iasă în evidență cu orice preț.

La o pauză, între ghemuri, m-am întors un pic spre ei și, apropo de șicanele lor cu pronunția ”Wimbledon”, i-am întrebat: ”-Băieți, dar nu știți și voi engleza, franceza, o limbă străină, că sunteți tineri și puteți merge oriunde în lume acum, iar o limbă străină vă poate ajuta foarte mult?” Și nu știu ce mi-a venit de i-am întrebat, ca prostul care nu-i cuoșteam: ”-Sunteți vreunul la facultate?” Moment în care, probabil, luați prin surprindere, au amuțit, dar au reacționat imediat: ”-Ce ne întrebi, bre, de facultate?!!! Eu am terminat inginerie chimică! Eu sunt la Poli, student, anul II! Matale ai făcut vreo facultate? Ce ne iei așa?!!!” A fost rândul meu să rămân mut!

Oarecum jigniți, au sărit o parte dintre băieți, dar nu aceasta a fost intenția mea, nicidecum să-i jignesc, ci să-i provoc! Promptă și frumoasă reacție! ”-Hai, că nu vă cred! Sunteți voi studenți la Poli?” ”-Vă aduc diploma de acasă!”, zice unul. ”-Am legitimația de student în mașină!”, sare altul ca ars. ”-Adu-o, să o vedem!” În doi timpi și trei mișcări, îmi bagă în mâini legitimația de politehnist. Surprins și eu, mai mult decât ei, îl/îi felicit:”Bravo, măi, băieți! Nu v-am crezut, dar m-ați surprins plăcut! Nu am vrut să vă jignesc, vă cer scuze dacă așa ați perceput întrebările mele! Eu sunt jurnalist și am un defect profesional, verific informațiile, nu cred că orice zboară se mănâncă. Dacă chiar sunteți studenți sau ați terminat facultatea unii dintre voi, mă bucur foarte mult! Vă felicit! Și la țară se nasc copii cu potențial intelectual, iar școala este foarte importantă, educația, cultura, puteți face lucruri extraordinare dacă învățați!” Pentru o minimă verificare, antreprenorul Sorin, omul cu Magazinul mixt, care-și arunca ochii la meci, între trebi și șmotruieli, îmi confirmă statutul de politehniști al băieților.

Dialogul inedit, purtat între ghemurile și loviturile câștigătoare ale Simonei Halep, completat cu reacțiile aferente ale noastre la evoluția meciului, a părut un pic surprinzător! ”-Bre, dacă ziceți că sunteți jurnalist, ați scris și de Halep?” ”-Da, am scris vreo două articole, chiar dacă nu sunt ziarist de sport, în care am spus că Simona poate fi un model important, valoros, de urmat pentru foarte mulți copii din România!” ”-Auzi, bre, da nu poți să faci ceva să-l dăm jos pe primar?” Băiatul aproape că m-a blocat cu întrebarea, dar dat fiind că atenția principală era la finala de la Wimbledon, i-am răspuns sumar:-”Doar voi, cetățenii comunei, îl puteți schimba, la alegeri! Dacă a făcut abuzuri, ar trebui să răspundă în fața legii! Eu i-am trimis odată, un email în care îl atenționam asupra unui abuz în serviciu, dar nu mi-a răspuns!”

Cu ochii la meci, dar cu mintea la discuția ad-hoc, adoloscenții au tăcut o clipă, dar în timpul unei reclame, unul dintre ei a reacționat”- Minune, a cântat la Nevărsi!” Moment pentru cel luat în balon cu pronunția Wimbledon, de a reacționa: -”Vezi, bre, ce atâta școală? Fac ăștia la bani cu manelele!” Finalul meciului, marea victorie și performanță a campioanei noastre, recunoscută de toată lumea și felicitată, inclusiv de campioana absolută a tenisului feminin, Serena Williams, aproape că ne-a făcut fericiți pe noi, privitorii. Cu unele nedumeriri și întrebări, după ce eu am spus încă odată că Simona este și poate fi un model pentru toți copiii României și ai lumii, care ar trebui urmat! Și am mai făcut greșeala să zic ceva despre subcultura și falsele modele promovate de muzica ”simpatică”, a manelelor, cum îi zic eu!

Pe picior de plecare, băiatul cu replica antișcoală, în care l-am recunoscut pe colegul meu de bancă din generală, seamănă perfect, colegul care copia după mine în clasă și cu care mergeam să cumpărăm cărți de la magazinul comunal, mi-a dat-o la temelie:”-Bre, da Gigi Becali nu este o valoare, un model, fără școală! Câți cu școală și facultăți au banii lui?”

Pe lângă performanța marii noastre campioane, Simona Halep, la care mă așteptam, cel mai mult m-au impresionat acești tineri pe care nu-i cunoșteam! Nici ei nu mă cunoșteau pe mine chiar dacă, ocazional, poate mă mai văzuseră prin sat! În timpul setului doi, între ghemuri, m-am întors și i-am privit pe tinerii din spatele meu. Nu cu mare atenție, dat fiind faptul că disputa sportivă și mai ales, Halep a noastră erau în prim plan.

La un moment dat, chiar i-am întrebat ai cui sunt, cum se întreabă la țară. Unii mi-au răspuns, alții nu. Dar la o privire mai atentă, la finalul partidei, trei/patru dintre ei parcă erau foștii mei colegi și prieteni din școala generală. Semănau foarte tare, parcă dădusem timpul înapoi, doar eu eram bătrânul dintre ei! Am plecat la 14 ani din sat, iar până la 50 plus nu m-am mai întâlnit, decât absolut întâmplător, decât cu trei/patru/cinci dintre ei. Acum, finala de la Wimbledon mi-a adus în față și am vorbit cu sosiile, urmașii unor foști prieteni, colegi de școală primară! Absolut întâmplător! Mi s-a părut fabuloasă întâmplarea! Sunt copii frumoși, cu bun simț, se simte educația de acasă! Dar școala, educația instituțională, libertatea individuală, personalitatea fiecăruia ies în evidență! Sau lipsa lor!

Întâlnirea cu acești băieți, adolescenți, de bun simț, pe care nu i-am văzut să bea alcool sau să fumeze în exces, ba unul mi-a atras atenția că berea pe care o savuram este periculoasă, copii pe care i-am văzut la locul lor din punct de vedere al bun simțului, m-a bucurat enorm, mi-a dat un dram mare de speranță, dar m-a și întristat! M-a bucurat pentru că pe aproape toți i-am simțit conectați la realitate, cu picioarele pe pământ (în măsura în care la 20 de ani ești cu capul în nori), am speranță pentru că au potențial și pot să-și urmeze visurile, chiar și cei care păreau un pic debusolați. M-a întristat atunci când m-am gândit la generațiile pierdute, irosite, definitiv! Cu două săptămâni înainte chiar am scris un articol pe această temă, dar care au avut, la rândul lor, un potențial nativ, intelectual imens. Generații pierdute care se întâlnesc acum, la Magazinul mixt, din Panduri, cu generațiile pe cale de dispariție, cu generațiile de sacrificiu, cu generațiile actuale și cu tinerii de viitor. Din păcate, printre copiii de școală primară sunt și analfabeți, care nu existau pe vremuri, pentru că înainte de începerea anului școlar, dascălii umblau din poartă în poartă și îi obligau pe țărani să-și trimită copiii la școală!

Încă mai există speranță pentru români și România! Depinde doar de noi toți ce facem cu viața și țara noastră! Important este ca noi maturii, să încercăm să fim mai echilibrați, să încercăm să alegem grâul de neghină, să încercăm să facem judecăți de valoare și mai ales, să-i ajutăm pe tineri să-și găsească drumul, să-și urmeze și să-și împlinească visurile!

Și da, băiete, cel care mă întrebai dacă mai scriu despre Halep! Uite, citește, am scris! Băieți, aș vrea să vă mai întâlnesc, să vă cunosc mai bine! Viitorul vostru este în mâinile și mintea voastră, al copiilor noștri, voi hotărâți ce drum alegeți! Sunt sigur că veți alege drumul bun!

---------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Epoca de înflorire a republicilor românești

Românii plătesc, republicanii ”investesc!”

 Este imaginea la scară mai mare a mai tuturor orașelor mari  din România, cu câteva excepții fericite date de anumiți oameni, edili, gospodari, interesați și de binele comun nu doar de furturi din banii publici.

Trăim în epoca republicilor, în țara republicilor, în republicile primarilor, politicienilor, corupților, republicile doreilor, dar și ale oamenilor care muncesc pe rupte să dea biruri la stat! Stat a cărui pușculiță bugetară este la cheremul altor băieți și fete deștepte care au, la rândul lor, republica lor proprie.

Zilnic, bat pikhamerele, spărgând asfalt, beton și ce or mai sparge, sub brațele asudate ale muncitorilor, în ciuda temperaturilor lunii lui Cupor! Fierăstraele uriașe urlă, tăind răni adânci în carosabil sau trotuar, aruncând șuvoaie de scântei! Mini escavatoare, mașini de săpat, cărat, ridicat, sapă, fac gropi, nivelează, tasează, mută, aduc, transportă moloz, pietriș, nisip, pământ, fiare și betoane, borduri, stâlpi, plăci imense! Oameni și utilaje lucrează! Se muncește pe șantierele Bucureștiului.

Capitala europeană a României este un imens șantier, format de alte sute de șantiere mai mici. Pe unele se muncește zi lumină, altele sunt lăsate în paragină, pardon ”conservare”, de luni de zile, în așteptarea muncitorilor și utilajelor, care să termine lucrările începute și abandonate. Bucureștiul seamănă nu doar cu un oraș rănit după bombardamente intense, ci cu o mare urbe unde firme lacome de bani, încep mai multe lucrări în același timp sau unele după altele, dar apoi le abandonează, cu șanse minime să fie terminate măcar 10% dintre ele!

Avem o capitală pestriță, unde consecințele lucrărilor edilitare, indiferent cum se numesc acestea-modernizări, reabilitări, reparații, investiții, reamenajări, jaf din banii publici- se completează cu ruinele orașului, fie că sunt clădiri, gropi, distrugeri ale străzilor, șoselelor, infrastructurii în general. Peisajul este întregit de miile de hârburi de mașini, fie ale statului, transport în comun, autobuze, tramvaie, troleibuze, fie ale cetățenilor sau ale firmelor, care lucrează și trăiesc în București.

Zilnic, dimineața și seara, intrările și ieșirile din București sunt sufocate, blocate de milioane de mașini. Poluarea este la ea acasă: gunoaie, praf, metale grele, noxe, care se adună, se încing, fac aerul irespirabil și pun viața orașului și mai ales a cetățenilor în pericol. Este imaginea la scară mai mare a mai tuturor orașelor mari  din România, cu câteva excepții fericite date de anumiți oameni, edili, gospodari, interesați și de binele comun nu doar de furturi din banii publici.

Ca să rămân la Capitală, numai la nivel administrativ avem mai multe republici: Republica primarului general Firea, republicile primarilor de sectoare-Republica Mutu, Republica Florea, Republica Băluță, Republica Negoiță... Fiecare republică are găștile ei aferente de republicani, primari cu mari realizări, cu mari proiecte și viziuni! În București, edilii și găștile lor lucrează. Fiecare își personalizează republicile teritoriale, după cum vor, îi duce capul și mai ales, după interese.

Pe lângă șantierele în lucru sau în părăsire, realizările republicanilor se văd cel mai bine în bugete, cu cât sunt ”realizările” mai mari cu atât găurile și tunurile sunt pe măsură! Păi unde s-au mai făcut mini parcuri cu 1,5 milioane euro bucata, pentru acest proiect primăria sectorului 5, a Rahovei și celebrului Ferentari, alocând nu mai puțin de 54 milioane euro! În sectorul 3 a lui Negoiță, anii trecuți se plantaseră, într-un mod revoluționar, perdele de arbori unul lângă altul, care evident că au costat o căruță de bani și s-au uscat rapid.

În sectorul 4 se lucrează în draci, răsar betoanele peste tot într-un ritm intens, bordurile se înlocuiesc peste tot, copacii s-au tăiat cu frenezie. Cetățenii din republica Băluță sunt în siguranță de când sunt apărați de blocuri, stâlpi imenși și borduri uriașe amplasate ca niște linii de apărare Maginot, în locul sutelor de arbori căzuți sub drujbele edilitare. Probabil că adilii de la sectorul 4 au văzut cum militarii americani au luat-o razna cu tancurile prin lanurile din România și au zis să nu ajungă inamicii să cucerească Berceniul, așa că au ridicat bariere de beton în calea cuceritorilor ipotetici. Banii curg gârlă pe borduri, stâlpi și ziduri de apărare! E posibil să apară și linia de apărare formată din stabilopozi, dar nu se știe dacă aceștia se fabrică în China.

Republicile românești sunt unice, uimitoare, senzaționale! Avem și tradiție! Prima republică românească a fost Republica de la Ploiești, apărută mult înainte de Republica Populară România! Acum, trăim o epocă de înflorire a republicilor în țara noastră! Nu știu cum edilii noștri nu s-au gândit să le pună în valoare potențialul turistic, să atragă turiștii străini, să vadă ”minunile” românești, să facă turism de aventură? Păi unde ar mai găsi străinii o borduriadă ca la București, un pod terminat cu mari costuri, de câțiva ani, dar pe care nu se circulă din cauza liniei de înaltă tensiune care trece pe deasupra?!!! Ce ar zice turiștii japonezi, de exemplu, de o cursă extremă cu autobuzele care înlocuiesc tramvaiele liniei 41? Un periplu în Republica autonomă Militari! Ce senzații, ce impresie ar face organizarea unor excursii nocturne, perpedes, prin Ferentari, având ca obiective părculețele de milioane de euro? Chiar și marele lider al Coreei de Nord, Kim..., ar fi invidios și ar cere consultanță dacă ar vedea barajul de apărare din Republica Băluță! Și râul Dâmbovița este fascinant, mai ales la ieșirea din București, pe o parte este amenajată într-un fel de un sector 3, pe cealaltă altfel, de alt sector 4, cu o zonă fascinantă din punct de vedere al ”miesmelor” răspândite de groapa de gunoi Glina!

Inexplicabil, în ciuda falimentelor bugetare și a lipsei de bani de care se vaită edilii republicani, curg banii gârlă pe lucrări și ”investiții”în toate republicile Capitalei! Bucureștenii sau cei aflați în tranzit prin cea mai mare urbe a României nu duc lipsă nici de divertisment, capitol la care edilii nu se uită la bani, inclusiv în Republica Firea. În permanență se cheltuiesc sume importante  pe evenimente, spectacole, artiști, prezentatori, entertaineri, căpușe, oameni cu buzunarele largi și atrăgătoare de marafeți. Ce contează că școlile, spitalele și alte instituții de interes major sunt la pământ, că țevile RADET bubuie, că gropile cresc ca ciupercile după ploaie, că tramvaiele iau foc în trafic ori sar de pe șine!  

Trăiască republicile și republicanii! Tot înainte tovarăși, că înapoi nu se mai poate! ”Bă, ești nebun?! Bă, ești prost?!” Nu pot produce toții românii și România la un loc, cât pot republicanii cheltui, ca să nu zic fura, că nu-i frumos!

România își distruge cea mai importantă și valoroasă resursă

După generațiile de sacrificiu, avem epoca generaților pierdute

Vedem tot mai mulți absolvenți care nu știu să scrie corect, dar nici măcar nu se pot exprima cât de cât coerent, inteligibil, românește! Ultimul exemplu recent, care mi-a rămas în minte, este al unei adolescente la Bacalaureat, anul acesta: la întrebarea ce va face după liceu, aceasta a răspuns dezinvolt: ”Mă angajez la Qatar!!!” Cum la Qatar, păsărică la Qatar? La liniile aeriene qatareze.

În ultimii 30 de ani, în România aproape că a devenit o tradiție, ca în timpul examenului așa zis al maturității adolescenților-Bacalaureatul-să fie vânate ”perlele” tinerilor înscriși la examen. Sunt vânate atât de unii profesori, dar mai ales de presă care le prezintă mai mult ca pe niște știri amuzante decât ca pe o situație îngrijorătoare a dezastrului în care a ajuns învățământul românesc! Și pentru mulți tinerii absolvenți de liceu a devenit un fel de modă să-și epateze, mai ales în fața camerelor de televiziune și la interviuri, dezinteresul pentru școală, lipsa de pregătire, de educație, incultura, prostia și restul chestiilor negative care-i caracterizează!

Dar nu despre aceste noi tradiții, mode și tendințe ale absolvenților de liceu vreau să atrag atenția, deoarece ele sunt cvasi cunoscute de toată lumea și pare, din păcate, că nu mai interesează pe nimeni cauzele, analizele și problemele sistemului național de educație. Știm cu toții că sunt foarte grave și nu trebuie ignorate, dar cred că mult mai importante și mai îngrijorătoare sunt problemele tinerilor după ce trec momentul Bacului sau al sfârșitului unor cicluri școlare de către tinerii care nu ajung la examenul maturității. Sunt corelate între ele.

Ci despre generațiile de copii irosite, pierdute aproape ireversibil! Sute, mii sau poate chiar zeci de mii de copii români, mulți dintre ei cu un potențial imens de dezvoltare, intelectual, talentați, supradotați, dar ignorați, neajutați, needucați, al căror viitor este incert sau distrus deja! Copii care dacă ar fi avut șansa să trăiască într-o țară normală, într-o societate normală, într-o familie normală, într-un sistem de educație care să-i ajute, să-i educe firesc, să-i dezvolte, sigur ar fi avut un cuvânt greu de spus în și pentru România. Nativ, copiii români au calități intelectuale bune, unii chiar foarte bune, talente frumoase, capacități de asimilare, de integrare, socializare și dezvoltare, de performanțe, sunt inventivi, creativi, dar dacă sunt ignorați se pierd. Cine știe câte generații de tineri s-au pierdut în ultimii 30 de ani? Sau ce ar fi putut face ei pentru țară dacă ar fi fost educați și ajutați să-și pună în valoare calitățile native?

În România, fenomenul generațiilor de tineri irosite se vede cel mai bine la sfârșitul ciclurilor școlare anuale, când se intră în vacanță! Atunci, cum este și cazul în această perioadă de timp în care ne aflăm, îi întâlnim, îi vedem cel mai bine pe tinerii, pe copiii debusolați. Fără rost, cum se zice pe românește. Copii care par de capul lor, care nu-și găsesc locul. Ei sunt stridenți, epatanți, atrag atenția prin modurile de manifestare, exprimare, comportament! Pe ei pare să-i intereseze doar modul în care să iasă în evidență și aproape deloc comportamentul huligan, imoral, antisocial și chiar infracțional!

Este momentul când mulți copii cu potențial nativ bun, neajutați, o apucă razna. Nu știu ce să facă, cum să-și trăiască viața, nu văd nici o speranță la orizont! Unii chiar dacă provin din familii cu o stare materială foarte bună sau decentă, dar mai ales cei din familii dezbinate ori fără familii, cum sunt mulți mai ales cei proveniți din orfelinate, merg pe calea pierzaniei. Fie că intră în diverse grupuri infracționale, iar la acest capitol ”piața muncii” a fost dintotdeauna generoasă în oferte, fie că pleacă de capul lor pe străzi, prin alte locuri și zone ce le percep atractive, dar în realitate sunt extrem de toxice și nocive, fie că dezvoltă voit, strident comportamente și limbaje imorale și ilegale.

Îi vedem și întâlnim peste tot: în marile orașe-în parcuri, pe străzi, în mijloacele de transport în comun, în piețe, peste tot în locurile publice. Atât ziua cât și noaptea! Unii sunt curați, au bani, alții sunt mizerabili, îmbrăcați sumar. Urlă, țipă, vorbesc urât, înjură, amenință, scuipă, fac scandal, fac mizerie peste tot, fură distrug bunuri! Prostituția este o arhicunoscută și veche cale a pierzaniei urmată de multe fete. Mulți sunt beți, fumează diverse, sunt drogați ori sub influența substanțelor pe care le consumă! Și în mediul rural vedem, intrăm în contact fără să vrem cu generația tinerilor irosiți, pierduți! La o simplă trecere cu mașina prin sate, îi vedem mai tot timpul sprijinind porțile crâșmelor sătești, cu sticlele și țigările în mâini, pe drumuri clătinându-se și chiar în șanțuri căzuți! Devin pericole publice beți sau drogați la volan!

Pe nimeni nu interesează ce se întâmplă cu acești copii, cu atât mai puțin pe autorități, pe stat, pe legiuitor, pe societate! Ba, chiar, tinerii ajunși la vârsta votului sunt folosiți ca masă de manipulare politică din partea politicienilor și mai marilor țări. Sunt interesanți și importanți doar atunci când sunt duși la diverse mitinguri , să fie la număr și să strige ce li se spune, dar în special la urnele de votare, să voteze cum li se cere! În rest, sunt neinteresanți, etichetați drept paria societății și tratați în consecință!

Generații după generații de tineri români, de copii, pierdute! Unii dintre ei o apucă de la o vârstă fragedă pe calea infracțională, ajung să înfunde periodic penitenciarele. Cu timpul devin recidiviști incurabili! Și, ce-i mai grav de atât, mor de tineri! O realitate cruntă, dar adevărată! Se întâmplă în România actuală! Aici unde se vorbește mult despre viitor, despre copiii, despre oameni, dar nu se face mai nimic pentru ei! Avem o valoare inestimabilă, o resursă umană pe care alte țări nu o au, dar pe care în loc să o valorificăm o ajutăm să se piardă!

------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Ofensivă pe toate fronturile

La luptă, tovarăși!

 

O schimbare la față a social-democrației românești, guvernamentale, se face acum și prin intermediul rețelelor sociale, la modă. Păi, ce numai sexo-marxiștii să-și facă propagandă, noi nu putem ? Și iaca, premiera Dăncilă și-a făcut pagină de FB, unde zilnic, curg mesajele de bine, de mari realizări și perspective de viitor de aur, încât zici că doamna premier se multiplică, fiind interesată, implicată și responsabilă cu tot ce mișcă în țară ! Așa și trebuie din partea unui mare conducător ! Nu s-a implicat ea și în rezolvarea cazului fetiței adoptate de niște cetățeni americani, transmițându-i ambasadorului SUA la București, un mesaj de colaborare ! Ce vreți, să ne fure străinii copiii din țară, să le ia organele ? 

Doar că doamna premier Viorica Vasilica Dăncilă a cam uitat și de milioanele de copiii români din țară ale căror drepturi sunt încălcate permanent de instituțiile statului, iar unii dintre ei trăiesc la limita supraviețuirii ! Alții care mor cu zile prin spitalele românești sau în sânul propriilor familii paupere ! ! Nu mai vorbesc de numărul celor care îngroașă rândurile analfabeților sau al celor din penitenciare ! Dar aceștia probabil că nu contează în strategia și ofensiva orânduirii social-democrate originale, de luptă pentru câștigarea următoarelor alegeri. Și, apropo de ordonanțele de urgență, să vedeți de la 1 iulie urgențe pe bandă rulantă, mai ales că Parlamentul intră în vacanță, iar Guvernul rămâne singura instituiție timp de câteva luni, care va face legile. Legi care vrea și care poate !

Avem o social-democrație originală, instituțională, guvernamentală, parlamentară în România actuală. O democrație social-democrată în care mai marii partidului de stânga au acumulat averi imense prin mijloace diverse, sunt cercetați penal și chiar condamnați. La polul opus, există majoritatea membrilor și susținătorilor partidului  săraci lipiți, la limita supraviețuiri. Avem o social-democrație în care primarii împreună cu ceilalți membri ai administrațiilor locale își stabilesc singuri salariile, în care edilii, aleși într-un singur tur de scrutin, își dau din bugetul local pensiile speciale, babane, stabilite de Ordonanța de Urgență a Guvernului Dăncilă! 

Urgență stabilită de circa 1 an de zile de actuala putere, dar dată pe 26 iunie 2019, de premiera Vasilica, împreună cu alte nouă ordonanțe de urgență semnate în aceeași zi! Urgență motivată de veniturile mici ale primarilor, dar care însă, nu a luat niciodată în considerare performanțele sau incompetențele acestora în administrația publică! Urgență care nu a ținut cont de faptul că administrația acestora este catastrofală, că aceeași edili nu pot nici măcar sau nu vor să asigure condiții elementare de educație în școli, să construiască toalete în care să nu mai moară copii nevinovați! Nu mai vorbesc de infrastructură, de modernizarea localităților pe care le conduc!

Singurele responsabilități ale acestor primari după noile reglementări legale, în aceste condiții, sunt să scoată lumea la vot și să determine cetățenii să voteze cu cine trebuie! Pare că s-a dat ordin de zi pe unitate în cel mai mare partid politic din țara noastră, PSD, să asigure cerințele urgente și vitale ale organizației : 

 ”-Gata, bă băieți ! V-am dat lege să vă faceți salariile după cum visați, aveți dreptul să faceți afaceri ! Acum, v-am făcut pensii speciale, v-am îndeplinit cele mai mari dorințe ! Aveți obligația să faceți propagandă, să mobilizați lumea și să o aduceți la alegeri, să voteze cum trebuie ! Adică PSD ! A, și aveți grijă, să strângeți și livrați la centru foncirea, că avem mare nevoie de marafeți în campaniile electorale ! Așa să faceți cu toții, dragi primari, că altfel vă ia și ne ia dracu pe toți ! Dacă pierdem și alegerile următoare, în special parlamentarele și localele, dracu ne ia pe toți ! Nu mai pupăm imunitate, funcții, ciolane, sinecuri, nu mai facem noi legile după placul nostru, nu mai golim penitenciarele, nu mai dăm amnistii fiscale, alea, alea ! Dacă pierdem, cu sexo-marxiștii ăștia din opoziție nu ne merge, că ne pun pielea în băț ! Dacă mai facem un blat, o învârteală cu unii din PNL, PMP, UDMR, iar ai lui Ponta sunt tot ai noștrii, sexo-marxiștii ne pun pielea în băț și îi dau și sare. La treabă că altfel, pușcăria ne mănâncă ! La luptă, tovarăși !”

Ne imaginăm că așa ar fi sunat mobilizarea generală și ordinele date de noul fuhrer roșu, după cum a promis, în urma pierderii alegerilor europarlamentare, A zis că analizează și ia măsuri, menționând că au avut o strategie greșită, axându-se în campania electorală mai mult pe tema justiției, în loc să fie mai aproape de popor, de bunăstarea și fericirea acestuia. Așa că, noul comandant suprem al armatei roșii, consiliat de generalii-baroni locali a început în forță noile campanii electorale.

Ofensivă pe toate fronturile ! Pe lângă analizele, proiectele și urgențele concretizate în doar o lună de zile, premiera Vasilica a trecut și la construirea unei alte campanii de imagine pentru ea și pentru marea social-democrație originală din România ! Pe modele mai vechi dar care au dat roade, poporul român a început să ia cunoștință de marile realizări de care, în realitate, nu are parte decât în cuvântările puterii actuale ! Grija față de popor a fost în permanență clamată, acum, mai mult ca oricând. Completată de sloganele perpetue la politicieni : -Vom face și vom drege !

Mai mult, un pic coafată și vopsită mai strident, cosmetizată după tăvăleala de la europarlamentare, coana Vasilica a început să se uite și la fotbal, la sport, constatând că unii sportivi români fac performanțe chiar și în condițiile vitrege din România, chiar și pe burta goală, ceea ce este de bine ! Prilej să-și facă un pic de imagine cu felicitări adresate sportivilor, fără să fie interesată de  starea catastrofală în care se găsește sportul românesc în special și de lipsa infrastructurii necesare dezvoltării acestuia ! Merge și așa ! E de bine, ne mai facem și noi o reclamă pe seama muncii băieților de la fotbal, a fetelor de la tenis sau din alte sporturi unde încă românii mai reușesc să facă performanțe.

Hai, România !

Acest text este un pamflet și o percepție proprie a autorului, orice asemănare cu realitatea este doar întâmplătoare !

----------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.