România, țara legilor lui ”Așa vreau eu!”

Cetățenii simpli, batjocoriți permanent de autorități, sunt buni doar de plată

Este clar că, de mulți ani încoace, Poliția Rutieră mimează doar măsurile de prevenție, punând accent pe sancțiuni, în special pe amenzi. Celebrul plan nemuritor de amenzi ar trebui transformat într-o strategie de prevenție rutieră. Înainte de declanșarea pandemiei noului coronavirus, cele mai multe decese la noi în țară erau înregistrate pe șosele. Nu erau zi și noapte de la Dumnezeu să nu se înregistreze victime ale accidentelor rutiere. În timpul stării de urgență, datorită limitării circulației mașinilor, au scăzut semnificativ și numărul deceselor de pe șosele. La fel și numărul amenzilor rutiere.

Este greu de înțeles de ce Poliția Rutieră nu pune mai mult accentul pe prevenția accidentelor rutiere, pentru salvarea vieților omenești în detrimentul amenzilor!!! În curând, se va reveni la circulația sufocantă și haosul de pe șosele. Deja se observă o intensificare a traficului rutier. Ca să mă refer doar la cheiul Dâmboviței, ieșirea, intrarea în București spre centura Glinei, știm că acolo este un nod rutier foarte aglomerat, unde s-au întâmplat dea lungul timpului, numeroase accidente tragice. Și organele știu cel mai bine acest lucru. Dacă ar face prevenție și nu plan la amenzi, în loc să țină, în weekend, trei-patru echipaje de poliție de o parte și de alta a Dâmboviței, la vânătoare cu radarul, să consume resurse materiale și umane inutil, le-ar trimite să coordoneze circulația în zonele cu risc ridicat de accidente. Dar interesează pe cineva prevenția în această țară, nu doar a accidentelor rutiere, ci a tuturor nenorocirilor? Prea puțin sau deloc!

Recunosc și regret că trăim într-o societate unde în mai toate domeniile de activitate, corupția, prostia, incompetența, nepotismul, reaua voință, dorința de îmbogățirea rapidă, ilegală, politicianismul ne guvernează viețile cetățenilor și țara! Trăim în România unde legile sunt făcute și aplicate după mentalitatea supremă ”Așa vreau eu!” Dacă acceptăm acest lucru ne merităm soarta!

2 mai 2020, între orele 9.00-10.00. Circulam pe cheiul Dâmboviței cu mașina, dinspre București spre centura Capitalei. Mergeam cu fiica mea să aprovizionăm un bătrân de 94 de ani din provincie. Șoseaua liberă, nu mi-am dat seama că am depășit viteza legală de 70 km/h. Știam din experiență că pe ambele cheiuri ale Dâmboviței, atât pe sensul de intrare, cât și pe cel de ieșire din București, în zona Târgului Vitan, în fiecare weekend, sunt radare, ascunse după vreo curbă. Radarul pistolul rutier este însoțit mereu de câteva echipaje de poliție rutieră, alcătuite din trei/patru mașini, cu polițiștii aferenți, trimiși la vânătoare. Toți sunt lupi tineri!

De menționat că, așa cum ar fi legal, pentru prevenție, la intrarea-ieșirea de pe splai, ca pe orice segment de șosea din țară unde stau acestea, ar fi trebuit să existe indicatoare cu informarea ”Atenție, radar!” Dar, cum să pună Poliția astfel de indicatoare, cum își mai face nemuritorul plan de amenzi? Mai ales acum, în timp de pandemie, când autostrada spre mare care era principala rută unde planul la amenzi se și depășea, începând cu 1 mai și până toamna, când se încheia sezonul estival, este moartă din lipsa turiștilor.

Așa că, Stan Pățitul, fără abateri, amenzi și sancțiuni la rutieră este tras pe dreapta de un polițist tânăr, slăbuț, echipat regulamentar, plus, mască și mănuși anticovid. Opresc frumos, privind pistolul radar buclucaș, mânuit cu măiestrie de un alt agent, alături de cele câteva echipaje de rutieră, parcate în afara carosabilului ca să nu fie văzute de la distanță, în timp ce domnii agenți nu mai pridideau să tragă pe dreapta autoturism după autoturism. Pun declarațiile pe propria răspundere împreună cu actele de identitate pe geam, agentul se uită ca mâța în calendar și îmi cere să cobor geamul.

”-Dați-mi actele!” ”-Nu vi le dau în mână! Pentru protecție! Le puteți vedea și așa. Colegii de-ai dumneavoastră care m-au mai verificat în trafic, nu mi-au cerut actele în mână, Le-au văzut pe geam, le-au și fotografiat pentru conformitate.”  ”-Care colegi?” ”-Colegi polițiști de-ai dumneavoastră.” Vădit nemulțumit, agentul bombăne: ”-Mă duc să iau agenda și pixul.” Revine cu încetinitorul, după câteva minute și îmi cere să pun cartea de identitate pe colțul din stânga al bordului. Apoi, minute bune se chinuie să citească datele mele de identitate și scrie de parcă atunci încerca să facă prima dată în viața lui bastonașe! Când termină, în sfârșit, de scris, îmi aruncă în sictir un ”-Așteptați!” și dispare să scrie procesul verbal, bănuiesc. Aștept îndelung, zeci de minute, timp în care mai multe mașini sunt oprite de alți colegi ai polițistului meu, sancționați pentru depășirea vitezei legale și lăsați să plece în drumul lor. Doar eu sunt ținut în loc și nu știu de ce? Mă uit în stânga, în dreapta, fără să mă dau jos din mașină, după agentul meu, melc, dar nu-l văd nicăieri. Ce face, unde este, cât îi ia să scrie trei cuvinte, că doar am depășit viteza cu 21 de km/h peste limita admisă de lege, nu am omorât pe nimeni, Doamne ferește?

”-De ce a durat atât de mult timp, cât v-a luat să scrieți câteva rânduri?”, l-am întrebat după ce a revenit, în sfârșit. Ag. de poliție rutieră:”-Ce faceți, mă trageți la răspundere?” ”-Nu, dar este firesc ca cetățenii care vă plătesc salariile să intre în dialog, să ceară lămuriri autorităților.” ”-Nu îmi plătiți dumneavoastră salariul! Eu mă sacrific...” ”-Spuneți-mi vă rog, Poliția Română nu mai face și prevenție, stă doar la amenzi?” ”-Face prevenție!” ”-Cum? Văd că stați la pândă cu radarul! Ce prevenție este aceasta? Aveți plan la amenzi?” ”-Da! Vreți să vă citesc procesul verbal?” ”-Da!” Îmi citește în câteva secunde că am depășit viteza regulamentară cu 21 km/h, aveam 91 în loc de 70, peste limita admisă, cuantumul amenzii și punctele de penalizare, alea, alea. Îi ia doar câteva secunde să citească, de ce i-o fi luat zeci de minute să scrie același lucru?!!! Finalul lecturii este apoteotic, mă dă pe spate: ”-Recunoașteți și regretați fapta?” Sunt uluit de regret, parcă ne-am întors în timp, în regimuri cu anchete de tristă amintire!!! Nu am mai fost niciodată sancționat de poliție pentru nici un fel de faptă, iar sloganul final al procesului verbal să fie acesta de sorginte comunistă ”Recunoașteți și regretați fapta?!!!!” ”-Recunosc, am greșit, ce să mai fac acum?”

 ”-Dar regretați ?”, insistă agentul de poliție crud, care cred că s-a născut după 1990 încoace, clar că nu a trăit în comunism să fie infectat de fostul regim. A fost, însă, infectat de moștenirea dusă cu mândrie mai departe de instituțiile noastre de ordine publică și siguranță. Grea moștenire și mentalitate. Indestructibile!

”-Spuneți-mi vă rog, dacă nu am avut nici o abatere până acum, se poate da și avertisment nu doar amendă?” ”-Da!” ”-Și atunci de ce mi-ați dat amendă și nu avertisment, că eu nu am avut abateri, sunt la prima abatere?” ”-Așa vreau eu!” Sunt uluit de răspunsul agentului de poliție, dar insist: ”-Spuneți-mi ce va făcut să îmi aplicați măsura mai dură și nu avertismentul? Ce argumente aveți pentru această măsură discreționară din moment ce legea vă dă alternative? Nu contează lipsa antecedentelor sau a abaterilor dinainte ale șoferilor?” ”-Ce faceți, iar mă trageți la răspundere? Așa vreau eu, să vă dau amendă! Aveți mențiuni la procesul verbal?” ”-Da. Scrieți că în loc să facă prevenție, Poliția Rutieră stă cu radarul, la pândă, să facă planul la amenzi!” ”-Am scris. Mai aveți mențiuni?” ”-Da. Mai scrieți că nu este normal ca un cetățean să fie ținta unei atitudini discreționare a unui polițist, care aplică legea după bunul plac -Așa vreau eu! Și că trebuie tratat cu respect! Chiar dacă a greșit, polițistul trebuie să-i se argumenteze după lege, de ce este sancționat sau doar avertizat!” ”-Nu pot să scriu așa ceva.” ”-De ce?” ”-Nu mai am spațiu pe foaie!”.....!!!!!....

Ma lăsat paf și de data aceasta! Am impresia că l-am întâlnit pe Garcea, pe Dorel, pe Robi din filme, trei într-un singur polițist. Până și agentul Robi Doroftei le explica celor sancționați că sunt amendați deoarece ”Așa scrie la lege!”, nu ajunsese la performanța să amendeze pe cineva sub pretextul lui ”Așa vreau eu!” Auzi, polițistul Brigăzii Rutiere București nu mai avea spațiu pe foaie pentru mențiuni care-l puneau într-o lumină neplăcută, ci doar pentru semnătura mea de luare la cunoștință!!! Între timp, colegii polițistului, toți lupi tineri, văzând că ceva nu merge, s-au apropiat, iar unul dintre ei, mascat, mai înalt, m-a întrebat ce problemă am. Și înainte să apuc să-i expun situațiunea, pe un ton ridicat, obraznic îmi spune și el că nu mai e loc pe foaie pentru observații și dacă am nemulțumiri să fac contestație în instanță! Deștept, băiat! Parcă știa dinainte ce vreau să obiectez. Ăsta da fler de polițist tânăr! L-am rugat să nu ridice tonul și să dialogăm civilizat. Mi-a replicat că nu are tonul ridicat și a plecat împreună cu ceilalți polițiști, lăsându-și colegul ”-Așa vreau eu!” să se descurce singur.

”-Semnați procesul verbal sau nu-l semnați?” ”-Dacă nu menționați observațiile pe care le am, nu-l semnez!” ”-Așteptați aici!”, mi-a ordonat sictiritul polițist și a plecat. Dus a fost! De ce să mai aștept, nu știu! Nu mi-a spus! Și am așteptat, așteptat, așteptat!!! Degeaba! Clar că agentul a vrut să se dovedească batjocoritor și m-a lăsat cu ochii în soare, ca prostul. Pănă la urmă, a venit colegul lui, cel cu pistolul radar, cu care am dialogat câteva secunde, civilizat, părea mai deschis, mai destupat la minte și l-am întrebat de ce trebuie să mai aștept degeaba. ”-V-a pus să așteptați?!!! Păi, nu mai așteptați! Mergeți!”

Pentru unii/unele băieți și fete ajunși știu ei cum în unele instituții importante, poate chiar avansați pe funcții bune, dar care fac exces de zel, incompetență și prostie în aplicarea legilor lui ”-Așa vreau eu!”, există o mare șansă de care ar trebui să profite din plin acum, tinerețea. Pot să-și schimbe oricând meseria, să meargă în alte domenii de activitate, să facă ceea ce pot mai bine, pe măsura facultăților lor, vocației, minții lor. Nu-i o rușine să muncești cinstit, după cum se vede sunt cereri gârlă pe piața muncii, la cârcă, în agricultură, chiar și la sparanghel. Dar, totuși nu oricine ar putea să muncească și la cules de sparanghel, în Germania, unde sigur agentul de poliție ”Așa vreau eu!” nu are nici o șansă, că nu are viteză de lucru. La cât ma pus să aștept și cât de încet s-a mișcat, cred că ar fi mai bun la vânătoare de melci. Nu? Păi, de ce să fie plătit de statul român cu o groază de bani, uniformă, hrană, dacă nu este în stare să îndeplinească nici măcar planul la amenzi?

Fac o precizare, nici un moment nu am negat că am depășit viteza legală, nu am cerut clemență, chiar mi-am recunoscut greșeala. Dar, firesc, ca un șofer care nu aveam antecedente, amenzi, sancțiuni, am solicitat firesc lămuriri de la agentul de poliție, să știu cum mi-a aplicat legea într-o astfel de situație, ca să nu mai greșesc altă dată. Și am aflat, legea mi-a fost aplicată după bunul plac ”-Așa vreau eu!” Argumente, dispoziție de dialog, nema!!! Ceea ce m-a surprins din partea unui agent de poliție tânăr! Într-un fel, dar după cum se fac angajările în Poliție, după lipsa de profesionalism, integritate și încălcări ale legii în această instituție, nu m-a surprins. La ce să te aștepți din partea unor instituții menite să aplice legile, să apere ordinea și liniștea publică, să asigure siguranța cetățenilor, să combată infracționalitatea, criminalitatea când în rândurile ei, chiar la vârf, unii dintre șefi se comportă ca infractorii? Ce să învețe acești tineri de la ei? 

Pe ce criterii se fac angajările la Poliția Rutieră, cât se ține cont de prevederile legale, cât de mentalitatea ”-Așa vreau eu!” și cât de pile, cunoștințe și relații? E celebru cazul polițistului de la Rutieră, pedofil, angajat la apelul bocancilor.

----------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

OLAF a descoperit nereguli financiare din partea deputaților europeni

În urma celor două anchete, s-a solicitat returnarea banilor și sancționarea europarlamentarilor vinovați

Neoficial se știa de practica anumitor eurodeputați, care de-a lungul mandatelor în Parlamentul European, redirecționau în țara de origine o parte din indemnizațiile primite de la această instituție către partidele politice din care făceu parte. Suspiciunile utilizării unei astfel de practici palnau inclusiv asupra unor eurodeputați din România. 

La sfârșitul lunii aprilie, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a dat publicității un comunicat prin care anunță neregulile privind transferul de bani de către unii eurodeputați în conturile partidelor proprii. Fără să menționeze numele europarlamentarilor care au încălcat normele europene, nici partidele cărora le-au virat banii și nici țările de origine ale acestora.

Este vorba de două anchete desfășurate de instituția europeană antifraudă. Prima anchetă făcută între anii 2014 și 2019, a constatat deturnarea sumei de 640. 000 EUR către partidele naționale, de către unii europarlamentari și personal al acestora de la Parlamentul European.

Cercetările celei de-a doua anchete referitoare la aceeași perioadă de timp, au scos la iveală faptul că unii europarlamentari trimiteau lunar 3000-4000 de EUR propriei formațiuni politice, în total fiind deturnați 540. 000 EUR, în cinci ani de zile. Astfel s-au încălcat regulile Parlamentului European, dar, surprinzător, aceleași reguli nu sancționau aceste practici ilegale!

În urma acestor anchete încheiate în ianuarie și februarie 2020, OLAF a recomandat Parlamentului European să introducă reguli pentru sancționarea practicilor ilegale, dar, în același timp, să-i oblige pe eurodeputații vinovați să returneze banii instituției europene.

”Membrii partidelor politice din două state membre diferite au încălcat regulile Parlamentului European, transferând o parte din salariile către cofrele partidelor naționale, au constatat anchetele Oficiului European Antifraudă (OLAF). Membrii unui partid politic și-au mărit salariul asistenților, pentru a putea contribui suplimentar.

Investigațiile, care au fost lansate în 2017 și 2018, s-au concentrat pe afirmațiile potrivit cărora anumiți membri ai Parlamentului European (europarlamentari) și personalul, inclusiv asistenții parlamentari, plăteau o parte din salariul lor lunar și alocațiile către partidul național. Astfel de aranjamente sunt contrare normelor Parlamentului European.

 În prima anchetă, s-a stabilit că, între 2014 și 2019, europarlamentarii și personalul care lucrează pentru delegația partidului la Parlamentul European au plătit contribuții de peste 640.000 EUR către sediul național. Echipa de investigare a OLAF a stabilit, de asemenea, că plățile nu se efectuează în mod spontan: au fost făcute pentru a îndeplini obligațiile prevăzute într-un statut financiar pe care partidul l-a aprobat în mod special pentru delegația la Parlamentul European. OLAF a concluzionat, de asemenea, că Parlamentul European ar trebui să aibă sancțiuni eficiente pentru a rezolva în mod eficient încălcarea normelor sale.

În cea de-a doua anchetă, s-a stabilit că între 2014 și 2019 anumiți eurodeputați au plătit 3.000-4.000 de euro pe lună partidului lor, totalizând peste 540.000 de euro pe perioada de cinci ani. Aceste plăți încalcă regulile Parlamentului European, dar OLAF a confirmat, de asemenea, că aceste aceleași reguli nu oferă nicio posibilitate de a sancționa astfel de nereguli sau de a recupera banii. Ancheta a dezvăluit, de asemenea, că partidul a solicitat asistenților parlamentari să contribuie la partid. Deși nu s-a găsit nicio dovadă că europarlamentarii și-au constrâns personalul să facă acest lucru, ei au fost totuși conștienți de faptul că acest lucru se întâmpla și au dispus de fapt ca asistenții lor parlamentari să fie clasificați la un grad înalt și cu un salariu mai mare, pentru a permiteți contribuția la partidul național.

Anchetele au fost închise, respectiv, în ianuarie și februarie 2020. Pentru ambele cazuri, OLAF a recomandat Parlamentului European să introducă sancțiuni adecvate pentru deputații europeni care nu respectă normele Parlamentului European.

 În plus, pentru prima investigație, OLAF a emis recomandări Parlamentului European propunând acțiuni disciplinare. Pentru a doua anchetă, OLAF a emis, de asemenea, recomandări către Parlamentul European pentru a se asigura că sumele transferate de către asistenții parlamentari către partidul național sunt recuperate de la eurodeputații în cauză, întrucât aceștia erau conștienți și au făcut uz nejustificat alocației parlamentare pentru a spori asistenții. „salarii pentru ca acesta din urmă să contribuie la partidul național. OLAF a recomandat, de asemenea, ca asistenții parlamentari în cauză să se confrunte cu acțiuni disciplinare pentru respectarea instrucțiunilor partidului lor, chiar dacă aceste instrucțiuni le pun în conflict cu obligațiile lor legale față de Parlamentul European.”

---------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Visul ciolanului mioritic

Orăcăiala aleșilor neamului a ucis pandemia

Un timp, o perioadă relativ scurtă, câteva săptămâni, la începutul stării de urgență din România, ”brava” clasă politică din fruntea țării, inclusiv ”merituoșii” aleșii din Parlament care și-au votat singuri și beneficiază de pensii speciale și alte privilegii, au lăsat ciocul mic, intrând într-o oarecare izolare pe la viloaiele, conacele, proprietățile, latifundiile lor proprii. Mai puțini s-au retras în ”parohiile” în care au fost votați, știut fiind faptul că mulți dintre ei au candidat în alte județe/localități decât cele de reședință.

Și nici că s-au arătat interesați de problemele de viață și moarte, pe vreme de pandemie, ale votanților proprii. Nu am auzit de parlamentari care să-și fi deschis birourile de aleși ai neamului, on line evident, la care să lucreze, să-i asculte pe oameni, să încerce să-i ajute concret.

Excepții au făcut unii dintre ei, de profesie medici, care și-au asumat responsabilități și riscuri de luptă efectivă împotriva noului coronavirus. Jos pălăria față de aceștia!

Nu am auzit însă, de parlamentari care, în cazul lipsei de tablete, laptopuri și calculatoare din casele elevilor ori profesorilor nevoiți să învețe on line, să anunțe că fac ceva pentru a veni în sprijinul educației. Nu am văzut unul să anunțe că își pune la dispoziție indemnizația sau pensia specială pentru a cumpăra tehnologia necesară procesului de învățământ din zona unde au fost votați. Nu am văzut nici un politician ca să doneze ceva, cât de puțin, din averile proprii pentru a-și ajuta semenii și societatea aflați în suferință. Solidaritatea aleșilor se manifestă doar la nivel de grup/gașcă de interese, de partid, de accedere la ciolan.

Ca și în alte țări, solidaritatea și ajutorul adevărate sunt manifestate în special de cetățeni simpli, cu venituri modeste, neimplicați politic și extrem de puțin din partea demnitarilor.

Ba, unii, atunci când s-a pus problema să voteze adoptarea stării de urgență, au fost prinși cam adormiți, au fost deranjați din vacanța neașteptată dar prelungită forțat! Plictiseala așa zisei autoizolări a aleșilor  de pe marginea stării de urgență i-a făcut pe aceștia să-și dorească revenirea la ”normalitatea” vieții politice, să-și dorească prim planul ciolanului. Tipic. De unde până mai ieri, nu se auzeau glasuri de politicieni, demnitari, aleși, în afara celor de la guvernare care ne turuiau zi de zi, seară de seară, ordonanțe și măsuri anti COVID, ne-am trezit că faptele și vorbele ”marilor” politicieni ne acoperă dintr-o dată, peste noapte, tot ceea ce ținea de criza de sănătate cu care ne confruntăm.

Orăcăiala aleșilor s-a făcut dintr-o dată simțită, importantă, puternică, dând peste cap o țară întreagă, speriată că va fi tăiată bucăți și împărțită dușmanilor tradiționali. Ba, chiar în forul suprem al țării, Parlamentul, se pare că se lucrează din greu, se fac și se desfac ițe, se trec tacit și se votează legi, nu se doarme în post. Odată au apărut tăricenii, ciolacii, ponții, vadimii resuscitați, liberalii de tarabă, habarniștii, drujbele maghiare ale lui Dumnezeu însetați de luptă și de sânge, încăierați pe ce a mai rămas din ciolanele României roase de 30 de ani încoace. Pănă și ”mutul” din mandatul trecut, de la Cotroceni, devenit acum porta vocea puterii, a fost scos din calmul său proverbial și a ieșit la bătaie, apărând Ardealul cu pieptul gol, în fața ciolacilor și orbanilor de la Budapesta!

Dintr-o dată, zecile de mii de bolnavi, sutele de morți, criza din sănătate și din economie parcă n-ar mai fi existat, au dispărut subit în fața pericolului național. ”Marii” oameni de partid și de stat au lăsat totul, au pus mâna pe arme și au plecat la lupta pentru ciolan! Cum să lași frumoasa noastră țară la cheremul dușmanilor istorici?

În realitate, nu-i doare nici la bască de țară și de oameni! Nimic nou sub soarele politichiei românești. Singurii care au fost obligați să muncească forțat în politica dâmbovițeană, bine-rău, vom vedea când va trece această nenorocire de pandemie, sunt guvernanți actuali și care nu credeau înainte, ce o să li se întâmple.

De 30 de ani încoace, flamura naționalismului, șovinismului și a autonomiei ungurilor în inima României a fost folosită, ori de câte ori s-a avut interesul, pentru obținerea de voturi. Atât din partea politicienilor cu cetățenie română, cât și de confrați de-ai lor de cetățenie maghiară din Ungaria.

Și a mai fost folosită pentru crearea de tensiuni și animozități interetnice pe teritoriul țării noastre.

Iar de pe margine au mai fost/mai sunt niște băieți de la Răsărit, care au băgat/bagă bățul prin gard, întreținând atmosfera, urmărindu-și interesele proprii.

Eu cred că oamenii simpli, nu politicienii avizi de bogății și voturi, români, maghiari sau de alte etnii pot conviețui în pace și liniște, în România.
Și mai sper ca acești oameni simpli, onești, de bun simț, cu țiglele pe casă, ar trebui să-i sancționeze drastic pe politicienii înfierbântați la cap și să-i scoată din viața publică.

-----------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Fericirea din iadul comunist

Cine știe să bată țurca, să călărească un măgar căpos și un porc prost

Legenda spune că atunci când eram mic, 2-3 ani, mama mă lăsase, într-o vară cu temperaturi de frigeau tălpile pe praful uliței, în grija fratelui și a celor două surori mai mari. Și că în apriga lor distracție rurală, călărirea unui purcel prost, de la poarta casei și până la șuvița dealului, prin colbul natal, circa 400 metri dus-întors, m-au uitat în arșița soarelui de bărăgan, astfel încât, când a venit mama de la câmp m-a găsit roșu ca racul și mai mult mort decât viu. Dar bătaia lor, a făptașilor care m-au lăsat la bronzat și s-au crezut cowboy călare pe purcel, nu s-a existat până la acea vreme.

Acum, amintirile copilăriei au venit odată cu revederea locurilor natale. ”Nicule, voi stăteați puțin mai încolo, dar aici pe deal, pe unde urcam eu să mă duc la pescuit și coboram dincolo, la Ogradă, (oaza de dat la pește și bălăceală pentru copiii satului vara, patinoar natural iarna, un mic ochi de apă cu stuf, format într-un perimetru mai mic de un kilometru pătrat, cu apa izvorâtă din buza dealului, un izvor cristalin și rece, de adăpat atât oameni cât și dobitoace) era mai mereu un măgar priponit la păscut. Toată vara. Ce îl mai călăream! Ce ne mai trântea, ce frâne punea de cădeam în cap! Uneori, nu vrea nici mort să meargă, puteai să-i faci ce vrei, să-l bați oricât, tot nu se mișca!” Ha, ha... ”Păi ăla era măgarul lui tata, al nostru! Se ținea mereu după vacă! Ce noi nu-l călăream? Toți ăia din colțul nostru! Toți. Fănel a lu Bede era înalt și avea picioarele lungi, îl târa măgarul. Ce ne distram! Da, când ne prindea tata îmi luam o bătaie soră cu moartea!”-vine replica neașteptată a prietenului meu!

Cred că mulți copii din acele vremuri au rămas cu amintiri de neuitat cu măgarul lui Ion Mielu. Ăștia mici de azi nu i-ar crede nici în ruptul capului și nu și-ar închipui bucuria, entuziasmul dat de călărirea bietului măgar. ”Tata îl muncea puțin pe măgar. Mergea cu el doar la moară, când avea nevoie, la câteva săptămâni, la târlă, la oi să ia laptele și foarte puțin la câmp. Eu aveam vreo 7-8 ani și mă trimitea tata cu măgarul și teleguța la stână, dar al naibii măgar, era învățat la moară, și prima dată acolo o lua! Mă ducea, intra în curtea morii, n-aveam ce-i face că eu, mic fiind, nu puteam să-l țin, mergea unde vrea el, apoi se întorcea și mergea la târlă! Mă certa tata, mă altoia, că ce am făcut atâta timp, unde am fost cu măgarul!? Da, n-aveam ce-i face, nu puteam să mă pun cu el! Dar era blând și mă ducea unde mă trimitea tata și acasă, înapoi, că știa drumul!”- povestea cu entuziasm Nicu. ”Bă, bine că nu m-a prins tactu și pă mine la călărit măgarul, că mă ciomăgea de țineam minte și acum!”

Nostalgic, privind la dealul copilăriei noastre din capra căruței lui Nicu, de urmaș de țăran, copil plecat pe sfârșit de ”epocă de aur” în căutarea unui viitor la București, revenit după la rădăcinile din satul natal. Dealul de fapt, înseamnă locul unde se termină lunca Ialomiței și începe întinderea mănoasă a câmpiei, bărăganul care era denumit odată ”Grânarul Europei”. Pentru țăranii din luncă era și va rămâne pentru totdeauna dealul unde aveau pământurile strămoșești, pământuri care acum au fost strânse, majoritatea cumpărate, luate mai pe nimic, arendate, de băieții deștepți numiți acum fermieri. Șuvița noastră, ca și alte șuvițe, erau/sunt căile de urcat, de acces din vale în deal, o diferență de nivel de maxim 200 de metri, de pământ nisipos, care atunci când ploua torențial se transformau în adevărate pârâuri repezi. Iarna, șuvițele erau cele mai frumoase și palpitante locuri pe unde săniuțele copiilor zburau în larma chiotelor fericite! Acum, copii nu mai sunt decât foarte puțini în sat, nici iarnă și nici zăpadă la fel, iar șuvițele cu deal cu tot sunt asaltate doar de zgomotul păsărilor, animalelor sălbatice și al tractoarelor care trudesc la muncile agricole de sezon.

”Băi, Nicule, parcă era mult mai frumoasă copilăria noastră la țară, în sat, pe vremea comuniștilor, chiar dacă eram copii săraci și nu știam ce e aia ciocolată sau alte dulciuri! Ne aveam multe, dar noi nici nu ne dădeam seama că ne lipsește ceva, eram fericiți cu puținul din familie, cu ce ne oferă natura și nu ceream nimic în plus! Copiii noștri acum, au multe lucruri în plus, sunt răsfățați, au inclusiv telefoanele și facebook-ul din care nu-și mai scot capul și parcă nu par deloc fericiți! Nici nu zici că au vlagă, poftă de viață, veselie, emoție a vieții, trăire pură copilărească!”-îi spun eu prietenului din copilărie, Nicu lui Ion a lu Mielu. ”Păi, da, câte drăcii mai făceam noi când eram mici, pe deal! Nu ne trebuia nimic din ce au copii de azi și eram mult mai fericiți! Și la Ogradă, iarna, de câte ori am scufundat și veneam fleașcă acasă!”-răspunde el, în timp de Stela lui, iapa, o ia la fugă cu căruța cu tot cu noi doi, urcând alert pe șuvița dealului. De, calul era odihnit, nemuncit, hrănit bine acasă într-o iarnă tot mai primăvăratică, dornic de alergătură pe câmpie. Ca și noi, oamenii, ieșiți din izolarea urbană.

Ce mai alergam și noi pe vârful dealului! Îmi plăcea ca în vacanță, să urc pe o cărare abruptă, de multe ori desculț și să admir din mers satul de jos. Mai bine zis un fel de sătuc, numit Panduri, aruncat în lunca bărăganului ialomițean, arid, arzător, secetos vara, geros până la Dumnezeu iarna, măturat de Crivățul venit de la ruși, cu zăpezi de doi metri înălțime iarna, extrem de mănos toamna în special. Satele din zonă se întind în lățime, până într-un kilometru, de la buza dealului în luncă, iar de acolo mai sunt aproape doi kilometri până la pădurea prin care curge domol râul Ialomița, în drumul lui spre Dunăre. Viața oamenilor, ca în orice sat din bărăgan, fie el ialomițean, călăreșean sau din alt județ învecinat, a fost întotdeauna aspră aici, de sute de ani. Vitregă, dar nu i-a speriat pe oameni. Consta mai mult într-o luptă, o muncă asiduă, până la epuizare, pentru supraviețuire în condiții specifice. Creșterea animalelor și cultura pământului erau principalele activități și surse de hrană pentru oameni. Supraviețuirea țăranilor a fost tot mai grea în timp, mai ales după colectivizare, când le fuseseră luate pământurile, cai căruțele, animalele și uneltele cu care-și câștigau existența.

”Fericirea” colectivizării i-a sărăcit și mai mult pe țărani, care, odată deposedați de proprietăți erau obligați să muncească la CAP-uri, pe mai nimic, ba pe la ferme, navetiști pe ”combinat”, cum îi zicea camionului care-i ducea pe unii dintre bărbați la munca în construcții, în București. Mai erau și tractoriștii, ciobanii, văcarii, dar grosul muncitorilor îl reprezentau femeile care trudeau până la epuizare, în soarele arzător, frigul, ploaia sau bruma bărăganului, pentru îndeplinirea normelor colectiviste. În miile de ore de muncă a pământului care le asigurau puținul venit, sezonier, cele mai multe la sapa porumbului sau cules, pentru întreținerea familiilor.

După Paște, recent, am fugit două zile din izolarea Capitalei, în tristețea satului natal. Un pretext, prășitul celor câteva rânduri de vie, moștenire, pe deal, vii scoase pe timpuri de comuniști și confiscat pământul oamenilor, dar care, după anii 90, odată recâștigat, a fost  din nou plantat cu viță de vie. Vii care, acum, sunt tot mai multe lăsate în paragină după dispariția fizică a proprietarilor. Se vând pe mai nimic, pe câțiva saci de cereale, câteva milioane de lei vechi. De fapt, vânzătorii spun că vând via, cumpărătorii, băieții deștepți ai primarelui și fermei acestuia cumpără pământul mănos pe mai degeaba! Nu-i interesează viile, care odată luate sunt scoase, ci pământul pentru diverse alte culturi agricole.

Nicu a lui Mielu a rămas printre puținii din sat cu cal căruță, vacă, porc, gospodărie țărănească în toată regula așa cum erau înainte, când nu existau curți de oameni de unde să nu se audă muget de vaci, cotcodăcit de găini, behăit de oi, lătrat de câini și mai ales glasuri de copii. Nu ca acum, când în locul caselor din chirpici au rămas locurile virane, la discreția bălăriilor, după dispariția bătrânilor. În unele locuri, pare că nici oameni nu au trăit, parcă nici case nu au fost!

Timpul și vremurile au șters de pe fața pământului și oameni și case! Nicu pare atipic într-o vreme când viața la țară nu mai este ce a fost, iar tot mai puținii locuitori ai satelor mai pot fi numiți țărani.

 Muncește ca un rob, pe lângă serviciul modest pe care îl are la fermă. Se mai încăpățânează să mai țină cal căruță, vacă, porci, ”cât mai pot!”, zice. Se apropie de 50 de ani. De mulți ani și-a crescut cei doi copii, o fată pe la vreo 17 ani și un băiat peste 20 acum, singur, după ce nevasta i-a plecat de acasă. Deși are un handicap evident din naștere, nu s-a dus niciodată să-și ceară drepturile! Nu l-am auzit vreodată că se plânge de greutăți, dimpotrivă, dacă-i ceri ajutorul sare imediat să te ajute. Distanța casei lor față de a noastră este cam de 5-600 de metri, doar că ei sunt așezați chiar sub coasta dealului, noi mai departe puțin, lângă șosea.

Pe vremea copilăriei noastre, coasta dealului nu era încă împădurită (a fost împădurită pentru prevenirea alunecărilor de teren în ultimii ani de comunism, cu armata). Atunci erau multe cărări abrupte de urcat pe deal, cu pasul, nu doar pe șuviță, pe care țăranii își duceau animalele și le priponeau la păscut pe coasta și în vârful dealului.

Frumoase copilării pe timpuri, când copiii își trăiau viața în natură, în sate, când nu simțeau neajunsuri, lipsuri, nu cereau mai nimic de la viață, erau fericiți așa cum s-au născut, când nu erau afectați ca acum de vicisitudinile vremurilor, nici măcar nu-și dădeau seama de nenorocirile comunismului cu care se luptau părinții și bunicii lor.

Cât de puțin ne trebuia atunci să fim fericiți în simplitatea și specificul vieții la țară! Știe vreun copil din ziua de azi de la țară, ce e aia țurca, să călărească un măgar, darmite un porc?

 ----------------------------------------------------------------------------------------

Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.

Cârdășie de Paște

Sacrificiile și mintea cea de pe urmă a românilor

Creștinii ortodocși nu îl pot întâlni pe Dumnezeu și în izolare, în propriile case, în singurătate, în sânul familiilor, în sufletul lor? Credința, dragostea față de semeni, speranța, învierea, lumina sunt apanajul clerului, unor biserici sau altora? Nu!

În situația actuală, cârdășia fără scrupule între conducătorii politici și religioși, care pun interesul lor înaintea binelui comun, poate fi mortală pentru mulți dintre noi, fie că suntem ortodocși, catolici, de alte confesiuni sau atei! Dar, spre comparație cu liderii religiei catolice, câte mesaje, apeluri de respectare a regulilor și protejare a vieților omenești au fost date de ierarhii BOR în perioada aceasta a celei mai importante sărbători a creștinătății, Paștele? Câte îndemnuri ”Stai în casă!”  s-au auzit de la mai marii ortodocși? Oare, unde își mână turma prea înalții prelați când îi cheamă, în vreme de pandemie, pe credincioși să iasă din case, să meargă la slujbe, la biserici, să dea ascultare în ciuda pericolului mortal care îi pândește?

Dar, cum Doamne, în timpul celor mai importante sărbători creștine, cu patimi și speranțe, noi majoritatea ortodoxă, în frunte cu liderii religioși, cu șefii politici din fruntea țării, ne dăm complet în stambă, nu respectăm regulile situațiilor excepționale prin care trecem, facem alte reguli strâmbe, chiar dacă acestea ne pot pune sănătatea și viața tuturor în pericol??? Ne certăm ca chiorii, ne lăcomim, profităm josnic de semenii noștri și de situația în care se află, ne stă gândul la bani și la câștiguri electorale! Acestea toate însemnă să ne purificăm trupește și sufletește, să fim buni creștini, să fim solidari la greu, să avem grijă unii de ceilalți, de comunitatea și țara în care vrem să trăim omenește cu toții și să luăm lumină de Paște? Îi întreb pe marii lideri politici, religioși, formatorii de opinie, cetățenii, ne întrebăm cu toții, ca într-o situație de pericol nemaivăzută, neprevăzută, mortală, este bine sau rău ceea ce facem? Este bine să facilităm moartea noastră și a semenilor sau avem grijă de noi, să avem speranță și să celebrăm Învierea?

Evident că nu toți credincioșii de rit ortodox sunt la fel, dar marii conducători, valoroșii, aleșii, păstorii turmelor de oițe rătăcite, par mult mai rătăciți decât cei pe care ar trebui să-i îndrume în spiritul legilor omenești bune și în spiritul creștinesc! O bună parte din românii ortodocși se comportă exemplar acum, când nu sunt în joc doar viețile lor, ci ale tuturor și cel mai bine este să respectăm cu toții regulile bune și să ne ferim de rele. Mulți facem sacrificii și eforturi pe care nu am fost nevoiți să le facem până acum: stăm în case pentru binele tuturor, cei care pot lucrează de acasă, alții și-au pierdut slujbele și sunt pe cale să-și piardă și speranța, familii întregi stau acasă, copiii nu mai merg la școli, la grădinițe, la facultăți, unii bătrâni vulnerabili, lăsați de izbeliște de niște autorități care au alte priorități, se sting în singurătate, în case. Există oameni care au renunțat la diverse lucruri importante pentru viața lor și a familiilor, hrană, medicamente, vizitarea celor dragi...Sunt mulți alții-personal sanitar, militari, polițiști, producători agricoli, procesatori de hrană, de medicamente și materiale medicale vitale, lucrători din comerț, din transporturi sau din alte domenii și servicii importante care lucrează în public, ziua și noaptea, riscându-și sănătatea lor și a familiilor proprii. Milioane de oameni fac sacrificii, înțeleg să respecte regulile impuse, în timp ce alții, cu responsabilitate față de oameni, de cetățeni, de comunitate, de țară, din înaltul funcțiilor lor, politice, administrative sau religioase, ori simpli trăitori, se comportă anormal!!!

În ultimele săptămâni, în această situație de pericol iminent, când se îmbolnăvesc și mor pe capete, cu sutele la noi în țară, cu zecile de mii în alte țări, cel mai mult rău îl fac liderii politici și cei religioși, care au pus și pun interesele lor de găști, de partide, de tagmă înaintea binelui comun, înaintea responsabilităților legale și morale pe care le au! Nici cei mai mulți politicieni din frunte, nici unii dintre marii prelați ortodocși nu au înțeles că în situații extraordinare trebuie să gândească legi, să acționeze și să îndrume poporul pe drumul cel mai bun! Nu! Ei funcționează tot în proasta tradiție românească de a-și pune cu orice preț, inclusiv cu prețul pierderii vieților omenești, sacii în căruță. În loc să uite de culoarea politică, de apartenența la un partid sau altul, de certurile și scandalurile mioritice, să se unească și să pună umărul la salvarea poporului și a țării, ce fac bravii noștri politicieni? Ăi de sunt la guvernare, care nu credeau că vor fi obligați să guverneze în vremuri de pandemie, gândesc doar strâmb și doar în interesul de a-și asigura ciolanul puterii și după ce va trece această nenorocire!

Ceilalți, care au mai fost la guvernare, dar politicieni și ei-corupții, penalii, traseiștii, îmbogățiții ilegal, incompetenții, băieții deștepți-au aceleași planuri și gânduri mărețe. În loc să-și uite culoarea și interesele politice, să fie solidari, să pună osul și să ajute fără să ceară răsplată și să fie oportuniști, ei fac circ în continuare, singurul lor interes este să le facă vânt celorlați și să revină din nou la putere, în fruntea bucatelor și a românilor care vor mai supraviețui pandemiei!

 O mare influență asupra oamenilor o are Biserica Ortodoxă Română ai cărei credincioși sunt majoritari comparativ cu adepții catolicismului, în țara noastră. Dar, conform tradiției românești de zeci de ani, se pare că un mare impact al acestei importante instituții religioase se reflectă și la nivelul clasei politice actuale, existând percepția că poate înclina balanța puterii politice. Se presupune că cine are sprijinul liderilor ortodocși poate ajunge în fruntea principalelor instituții ale statului. La ciolan! De aici și propășirea unor politicieni oportuniști pe sub sutanele aducătoare de electorat și putere. Evident că nu degeaba, totul se plătește! 

La noi în popor se spune că pădure fără uscături nu există, vorbă înțeleaptă valabilă și pentru tagma preoțească. Acum, în vreme de pandemie, unii prelați ortodocși își urmează din plin menirea, salvând prin toate mijloacele și vieți omenești nu doar suflete. Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i ajute la îndrumarea oițelor pe calea cea dreaptă și bună! Însă, după cum vedem cu toții, există și prelați ortodocși, chiar mari ierarhi, care par să fie orbiți de alte lucruri ne ortodoxe, cum ar fi calea materială și puterea!!!

Ei fac jocuri de putere politică, fac înțelegeri, se implică acolo unde își bagă și diavolul coada, cheamă credincioșii, turma, la ascultare, la denii, la danii, la slujbe, fără să țină seama că astfel se poate propaga în comunitate virusul mortal cu care ne confruntăm în prezent! Pentru acești prelați, ca și pentru mulți dintre conducătorii noștri, se pare că prețul sănătății și vieții oamenilor nu există!!! Și că cei care le dau ascultare și cred orbește fără să cerceteze, sunt feriți de orice rău, de boli, de ciumă de viruși și nu mai trebuie să respecte regulile de protecție, să-i protejeze pe semenii lor și nu mai au nevoie de ajutorul medicilor, al științei!

A fost liniște și pace la sărbătoarea Paștelui catolic! Credincioșii catolici împreună cu preoții de aceeași confesiune au sărbătorit solemn, demn, discret, decent, fără derapaje de bun simț Învierea lui Hristos și au luat fiecare lumină în propria izolare, în condițiile stării de urgență, cu respectarea ordonanțelor militare care sunt în vigoare, în această perioadă de mare încercare și de criză sanitară fără precedent. Așa trebuia să fie și la Paștele ortodox! Zilnic, Papa Francisc, de la Vatican, a transmis mesaje puternice de speranță, de încurajare, spirituale, îndemnuri la respectarea regulilor și la solidaritate. El însuși a fost și este un exemplu, a oficiat slujba pascală istorică, în piața Sf. Petru lipsită cu desăvârșire de credincioșii care au înțeles că este mai bine pentru toată lumea să stea acasă. Și în România cetățenii de confesiune romano-catolică s-au comportat exemplar în frunte cu președintele țării Klaus Iohannis, adept al aceleași religii, respectând regulile impuse de realitatea existentă. De asemenea, liderii catolici români au transmis în permanență mesaje pozitive și de respectare a regulilor. Foarte bine, foarte frumos, foarte sănătos pentru toată lumea! Exemplu de urmat!

Hristos a înviat, oameni buni!

Să avem credință, speranță și lumină! Să respectăm regulile, atât legile bune omenești, cât și cele creștine, să fim sănătoși!

------------------------------------------------------------------------------------------

 Cine dorește și crede că merită să ajute presa liberă și jurnalismul independent din România poate dona în conturile:

RO89INGB0000999904446953(RON) deschis laING Bank-Sucursala București

RO7IINGB0000999904446986 (EUR) deschis la ING Bank-Sucursala București.

Motto: Presa este câinele de pază al democrației. Citiți și gândiți!

Când presa nu este liberă, când presa este manipulată, când presa face jocuri de interese, când presa este folosită pe post de armă politică, când presa nu mai are atitudine, nu mai face informare și educare corectă, când presa nu mai este de partea legii și de partea cetățenilor Democrația este în pericol.

Paul Stan este un jurnalist independent, apolitic, nealiniat, neafiliat la nici un grup de interese politice, mafiote, afaceriste sau de altă natură.

Paul Stan este un jurnalist în slujba oamenilor cinstiți și a adevărului.

Paul Stan nu face jocuri politice și nu este tonomat manipulator.

Paul Stan nu este finanțat și susținut de nimeni.